Un film despre cum se jucau securistii de-a "Big Brother"
Un cineast german si-a ales ca tema de debut artistic intruziunea STASI – politia politica din fosta Republica Democrata Germana – in viata privata a oamenilor suspectati ca se opuneau regimului comunist. Ca si in Romania, ca peste tot in tarile de dupa cortina de fier, cei vizati erau intelectualii cu vederi occidentale.
Drama unei familii de artisti germani – o actrita si un scriitor – devine subiectul central al unui film rascolitor, cistigator al Premiului Oscar pentru cel mai bun film strain in 2007, al altor 59 de premii (BAFTA, Cesar, Festivalul filmului european etc) si 21 de nominalizari.
Filmul "Das leben der anderen" ("Vietile altora") reuseste sa recreeze extrem de autentic atmosfera de teroare cultivata de cei insarcinati sa apere regimul si sa sugrume din fasa nu doar orice tentativa de opozitie, ci chiar si de exprimare libera. Filmul porneste de la un caz real. Ceea ce sporeste absurdul este ca supravegherea personajelor porneste nu de la suspiciunea ca acestea comploteaza contra partidului, ci din vanitatea unui ofiter STASI caruia actrita nu voise sa ii fie amanta. Prin urmare, casa le e intesata de microfoane, iar familia ajunge sa fie urmarita 24 de ore din 24 de ofiterii STASI, care se rinduiau in podul casei.
Convins ca locuinta sa nu e supravegheata, scriitorul va planui la el acasa o mica lovitura asupra regimului, redactind impreuna cu niste prieteni un articol trimis spre publicare in Occident, despre sinuciderile in rindul intelectualilor germani persecutati de comunisti. Sansa, dar si nesansa personajelor este ca unul din cei care ii supravegheau, aflind ca demersul STASI era motivat de refuzul actritei de a-i ceda comandantului STASI, decide sa le apere si, desi le urmareste minutios, nu consemneaza nimic din ce le-ar putea incrimina. Dar acest gest nu este deloc o proba a sufletelor de ingeri din STASI, ci e o dovada in plus a arbitrariului si absurdului acelei epoci in care puteai sa fii urmarit pina in cele mai intime detalii daca nu cedai unor abuzuri ale potentatilor regimului si puteai sa fii crutat daca un securist avea motivele lui sa nu ii faca pe plac sefului, dar tot acelasi securist ii turna probabil pe altii fara mila, jucindu-se periculos si pervers cu vietile altora.
In cazul de fata, asa-zisul securist salvator e deopotriva calau, caci, renumit pentru abilitatile lui de anchetare, este pus sa o interogheze pe actrita in scopul de a o determina sa-si toarne sotul cu privire la articolul incriminator. Dupa ce il tradeaza, actrita se sinucide. Scriitorul, sotul ei, scapa gratie "protectiei" urmaritorului. Dramele insa ramin. Si, citi altii nu vor fi scapat?