Cum zice si Florin Iaru, orice lichid plasat in vecinatatea tastaturii e sortit sa ajunga sub butoane.
Mi s-a intamplat de doua ori. Penultima oara a fost acum vreo patru luni. Jumatate de sticla de bere spumoasa mi-a demonstrat ca reactiile electrochimice dintre bautura slab alcoolizata si micile sfarcuri de cauciuc sunt fatale.
Am pierdut atunci, la un calcul sumar, tastele 0, O, P, I, L si vreo doua victime colaterale, F10 si F11.
Insa cum parola calculatorului continea doua din cele patru litere de mai sus, am fost nevoit sa schimb intreaga tastatura. N-a fost usor si nici ieftin si nici comod. Trebuia sa invat ceva din asta, insa, acum o saptamana, patima alcoolului coroborata cu un pahar cu picior lung si o doza de neatentie bahica a facut ca 20 de mililitri de vin gros, de casa, sa se infiltreze din nou sub butoane. Dimineata, mahmur de suparare, am luat literele la rand pentru a evalua pagubele. Toate pareau ok, in afara de una. Tasta nu merge nici acum. Nu merge nici macar cat sa va spun care dintre ele e, nici macar pe jumatate. Desi am mai scris destule texte de atunci, nu am simtit niciodata nevoia sa o inlocuiesc. Sa schimb din nou aproape 100 de taste din cauza uneia mi se pare o extravaganta. Mai ales ca e o tasta care, in vocabularul limbii romane, pare sa aiba un rol mai degraba decorativ. Nu e inclusa in vreo parola vitala. Insa, pe masura ce ma lovesc de fraze noi, am inceput sa-i simt lipsa. Moartea ei mia vatamat prin ciuntire urmatoarele cuvinte: boa, lu, parado, fi, flu si cine mai stie cate. Drept urmare, mi-am schimbat radical parerea despre litera asta. Mi-e dor de ea si am ajuns sa o cred dea dreptul vitala in eistenta mea.
Atat de vitala incat imi vine sa o spal cu bere.