Un "fluturas" pe care mi l-a inminat zilele trecute o domnisoara indeminateca pe strada ma anunta ca pe 1 august se sarbatoreste ziua strazii Lapusneanu, ocazie cu care Muzeul Unirii de pe aceeasi strada isi prelungeste programul pentru vizitatori pina dupa miezul noptii. Cum auzisem ca muzeul a fost restaurat intr-un mod spectaculos si programul zilnic de vizitare, care se incheie la ora 17.00, nu mi-ar fi permis sa ajung intr-o zi normala a saptaminii, mi-am zis ca a venit momentul sa bag si eu nasul pe la Cuza pe acasa.
Desi pe "fluturas" scria ca intrarea in aceasta zi este libera, biletul costa de fapt 4 lei. "A fost intrarea libera pina la ora 20.00", mi-a spus doamna de la bilete. La care cineva din spatele meu a replicat: "Care, madam, ca dupa-amiaza ziceai invers, ca o sa fie liber abia dupa ora opt…" Doamna s-a uitat enervata la noi, cei de la coada, si ne-a raspuns plictisita: "Pai daca era sa lasam intrarea gratuita, rupea lumea portile! Si-asa e prea aglomerat…" Dupa care mi-a zis compatimitor: "Daca nu aveti patru lei, va dau bilet de student. E numai doi…"
I-am platit pretul intreg si am dat sa intru. Numai ca tot doamna a tunat din spate: "Auziti, se viziteaza numai la etaj, ca la parter e un simpozion…" Am luat-o spre etaj, cu alti vizitatori putin enervati pe urme. Ca sa va zic direct, muzeul e fain si cine s-a ocupat de restaurarea lui si-a facut bine treaba. Exponatele nu sint multe, dar se vede ca peste 90% dintre ele sint originale si decorurile camerelor sint foarte bine gindite, chiar m-au facut sa ma simt pentru citeva minute in atmosfera mijlocului de secol XVIII. Din pacate, au avut grija sa ma scoata foarte repede din aceasta stare doamnele care se ocupau de paza exponatelor in fiecare salon in parte. Fara a avea cea mai mica tragere de inima de a oferi vizitatorilor vreo explicatie legata de ceea ce se putea vedea in muzeu, toate se limitau la racnete guturale din seria "Nu calcati pe parchet, ramineti pe mocheta!" sau "Nu va sprijiniti de scaune si de mese!", de parca eram o gasca de soimi ai patriei abia descarcati din autobuzul de Coarnele Caprei…
Am iesit afara transpirat si confuz. M-am gindit ca pentru 4 lei nu puteam avea pretentia sa-l vad pe Cuza in persoana. La urma urmei, o fi fost casa lui, dar cu asa angajate sigur nici lui nu-i vine sa mai locuiasca in ea.