De Citit : Editoriale

Nestiut de peste tot

| 25 mai

Pentru cine canti?

Poti sa canti pentru tine. De fapt nu canti doar pentru tine. Canti pentru nestiut. Pentru nestiutul din tine care, cine stie, poate sa fie totuna cu nestiutul de pretutindeni. Sau poti canta pentru un altul, tot din tine. Un altul pe care nu l-ai vazut de mult. De care ti-e dor. Si pe care-l chemi. Sau pentru un altul, un cu totul altul, care acum insa e si in tine. Poti sa canti pentru ea. Pentru ca crezi ca are, desi nu pare, aceeasi gama ca si tine, aceeasi armonie, aceleasi distante misterioase intre numarul de zbateri pe secunda.

Sau pentru ca vrei s-o aiba. Pentru ca iti suni atat de bine tie, ca vrei sa-i suni si ei. Ii canti ca sa ii arati ce va leaga. Daca va leaga ceva. Sau canti pentru voi? De bucurie ca sunteti. Asta e preferabil. Sau de mirare. Sau de durere? Ca nu mai sunteti voi? Sau ca nu mai sunteti ca-nainte? Sau ca nu sunteti ce credeati? Sau ce credeati c-o sa fiti? Poate canti pentru ei. Pentru cei cativa. Pentru cei cu care ai mai cantat. Nu poti canta deodata pentru ei. Cantecele astea se scriu impreuna. Sau canti pentru noi? Pentru ca vrei sa nu fim niste ei? Vrei sa te auzim? Sa te aud? Sa ti se loveasca ecoul de existenta mea certa doar mie? Sau canti pentru toti? Pentru ce e la fel in oricine? Canti cantecul acela mereu altfel care face milioane, miliarde de oameni sa simta acelasi fior? Pentru necunoscutul din noi toti, acelasi? Si atunci ce diferenta e? Poti sa canti pentru necunoscutul din toti sau poti sa canti pentru tine.

De fapt nu doar pentru tine. Canti pentru nestiut. Pentru nestiutul din tine care, cine stie, poate sa fie totuna cu nestiutul de pretutindeni. Dar canta. Altfel n-o sa crezi in nestiut. Si o sa fii doar ceea ce crezi ca esti. Canta, crede-ma.