De doua luni de zile, micul Andrei astepta excursia la salina. Apucasera ai lui sa-i promita de Pasti ca o sa faca o excursie la salina, la Targu Ocna si de atunci, chiar daca nu intelesese prea bine despre ce e vorba, Andrei ii batea la cap cu chestia asta.
In sfirsit, cind amindoi parintii si-au gasit un week-end liber pentru asta, la inceputul lui iulie, excursia s-a transformat in realitate. Au plecat din Iasi vineri dupa-amiaza, cu masina, iar seara s-au gindit sa manince ceva. Cel mai la indemina le-a fost tocmai la pensiunea unde se cazasera, una chiar cunoscuta in Tirgu Ocna, care arata decent. Andrei a fost cel care a ales meniul: gratar si cartofi gratinati cu ou si smintina. Totul bun si gustos. A doua zi, pe la cinci dimineata, insa, toti trei erau la toaleta, cu dureri groaznice de burta, greata, voma si diaree. A fost nevoie sa vina ambulanta si sa-i duca la spitalul din Onesti, mai mult morti decit vii. I-au aruncat in paturi, le-au facut analizele, iar verdictul a fost usor de dat: salmonella! "A naibii ouale alora de la circiuma", a mai apucat sa gindeasca mama, inainte sa cada in somnul adinc al bolii.
Mai pe seara, cind si-a revenit putin, dar continua sa aiba crampe si sa transpire ca in Sahara, o asistenta i-a spus ca o cauta un inspector de la Directia Sanitar Veterinara locala. "Stiti, de fiecare data cind avem cazuri din acestea de toxiinfectie la spital, trebuie sa anuntam si la DSV…", ii explica asistenta.
Omul se uita la ea foarte nemultumit, aproape nervos. O lua tare din prima: "Asa deci, ati venit de la Iasi ca sa va prefaceti ca v-ati imbolnavit la Tirgu Ocna?" Biata femeie a ramas citeva clipe interzisa. Ii era teribil de rau si un bombalau tocmai venise s-o acuze ca mimeaza boala?!
Ala deja se uita foarte preocupat in fisa de internare de la capul patului. "Auziti, doamna, sa stiti ca restaurentul la care ati mincat este cel mai respectabil din oras, iar patronul lui e un om deosebit, care nu-si permite sa foloseasca oua vechi la bucatarie. Nu credeti ca ar fi bine daca ati incerca sa nu mai aruncati cu acuzatii nefondate?"
Femeia nu mai apuca sa-i raspunda. Greata de pina atunci, efect al bolii, se triplase acum, dupa ce apucase sa-l vada pe inspectorul de la DSV. Se ridica in capul oaselor, cu tot cu perfuziile de la miini, si incepu sa vomite din nou in ligheanul de linga pat, dar avind grija sa dea mai mult pe pantalonii si pantofii aluia. "Inchizitorul nazist" fu asa de surprins de ceea ce i se intimpla incit o lua pur si simplu la fuga din salon. Nu a mai revenit ca sa-si termine ancheta. Dupa doua zile de chin, cei trei au reusit sa plece pe picioarele lor, mai slabi cu 5-6 kilograme fiecare. La Iasi, primul drum l-au facut, insa, tot la spital: taica-su se alesese cu un flegmon urit de la injectiile pe care i le facusera aiurea la Onesti. De data aceasta, insa, nu i-a mai acuzat nimeni ca simuleaza.