Partea a doua din Amintiri din Epoca de Aur e mai buna decat partea intai.
Amintiri din Epoca de Aur 2 contine ultimele doua scurtmetraje dintr-o serie de sase, adaptate de Cristian Mungiu dupa “legende“ ale epocii Ceausescu. Acestor doua scurtmetraje, pe care le-a si regizat, Mungiu le-a alipit un al treilea, Legenda curcanului zburator, tot al lui, dar regizat mai demult si plasat in Romania post-ceausista. Inteleg de ce a facut-o (din disperare: ca sa adune un numar decent de minute de proiectie), dar tot as fi preferat sa n-o faca. Chiar daca unii spectatori nu vor realiza ca actiunea filmului se petrece dupa 1989 (desi exista cel putin un indiciu flagrant: unei asistente medicale i se ofera spaga in dolari), nu-i frumos din partea lui Mungiu sa-i imbrobodeasca. In plus, filmul e prost: curcanul e folosit asa cum sunt folositi cateii si pisoii in filmele proaste – ca un magnet ieftin pentru simpatia spectatorului.
OK, nu e un pisoi, ci un curcan, deci e mai comic si mai putin ieftin, dar e acelasi principiu rudimentar, iar ultima aparitie a curcanului, in fata Casei Poporului, e butaforie cu pretentii de realism magic. In schimb, celelalte doua filme de-aici sunt de departe cele mai consistente din serie (desi Mungiu nu se poate hotari daca vrea sa fie un povestitor “clasic“ – in sensul de conventional – eficient – sau un autor realist ca Puiu). Personajele lor nu sunt simple pripoane pentru poante, cum sunt cele din restul seriei; sunt concepute cu mai multa finete si sunt jucate subtil de actori ca Radu Iacoban (in rolul unui tanar inteligent a carui rebeliune nu poate debusa, data fiind tara in care traieste, decat in ciupeala marunta) si Vlad Ivanov (in rolul unui sot si cetatean de o docilitate ovina, ale carui tatonari timide in directia adulterului il baga in inchisoare).