Mahalaua are frumusetea ei.
Gheorghe Parusi, Bariera Vergului sau Viata unui baiat de Bucuresti, Editura Compania. Autorul s-a nascut in 1939, a copilarit si si-a petrecut tineretea in mahalua de la Bariera Vergului, Piata Muncii de azi. Pe vremea aceea mahalalele Bucurestiului, dar si ale altor orase, erau asemanatoare. Case vagon, construite special pentru a fi inchiriate, in care se inghesuiau, in cate o camera sau doua, mai multe familii. Apa era in curte, la comun, la fel si closetul. Strazile erau pavate cu piatra cubica, daca erau pavate. Curtile erau pline cu pomi si fiecare familie avea, daca-si dorea, si o gradinita cu flori. Se traia in promiscuitate si toata lumea stia totul despre toata lumea. Barbatii erau in general betivi, asa ca o mahala serioasa avea multe carciumi, mai mult sau mai putin dichisite. Carciumile purtau numele patronului, si aceste nume au fost folosite si dupa nationalizare, cand comunistii le-au pus nume mai pe gustul lor, "Zori noi“, de exemplu. Gheorghe Parusi are harul evocarii si cartea lui te incanta, trimitandu-te intr-o lume demult pierduta.
Stoian G. Bogdan, Nu stiu cate zile, Editura Trei. Stoian C. Bogdan e avocat si poet. Un poet destul de bun, care a luat o multime de premii. Acum s-a hotarat sa fie prozator. Narcis Ivan, eroul principal, e un tanar avocat care traieste cu fata capului mafiei bucurestene. E plin de bani si plictisit, asa ca se intoarce in oraselul in care a copilarit, unde are diverse aventuri. Cu toate ca e subintitulata superRoman, cartea n-are niciun haz.
***
Click pentru alte noutati editoriale.