Am ras mult. Mi-au dat lacrimile de cateva ori. Mi-a tinut creierul in priza pe parcursul a aproape tuturor celor 135 min. de spectacol. M-a impresionat. Vor sosi in martie la Teatrul Foarte Mic. Va zic sa fiti…
«Pe 19 si 20 martie 1990 la Targu-Mures au avut loc confruntari intre membri (ai) comunitatilor romana si maghiara, in care si-au pierdut viata si au fost ranite persoane din ambele tabere». Nu se prea mai vorbeste in Romania despre acele zile. «Lipseste consensul referitor la motivele declansatoare, derularea, consecintele si gravitatea evenimentelor».
Si dupa 20 de ani, „chestia“ a ramas neclara, a incerca sa provoci o discutie starneste cel putin disconfort. De altfel, de atunci viata celor doua comunitati se petrece oarecum disjunct. YORICK Studio – teatru independent de limba maghiara. Acum, aici, in 2010, Tg. Mures a reinceput sa vorbeste. In limba romana si in maghiara si amestecat. Teatrul a luat-o din nou inaintea vietii. Prin mijloacele artistice specifice, un grup mixt de extraordinari actori de limba maghiara si romana, con-dusi de Gianina Carbunariu, demonstreaza iar – si iar! – valenta sociala a teatrului, prefigurand (sper) realitatea. Artistii „au facut documentare“, au cautat si reusit de cateva ori, macar in parte, sa sparga bariera de stanjeneala (poate rusine!?) a localnicilor intervievati cu privire la ceea ce au trait (poate participat!?)… Au introdus in cele din urma in scenariu fragmente de memorie proprie, desi mai toti erau copii atunci. Si repet, au „obligat“ orasul sa vorbeasca pentru prima data despre, cred, cel mai dramatic eveniment al ultimilor sai 50 – 60 de ani… Au „fortat“ si au reusit. In pofida „autoritatilor“ de tot felul, inclusiv a celor din zona teatrala, carora le este mai comod sa nu le observe performanta artistica si sociala exceptionala (da, ma repet iar – asumat).