De Citit : Altele

Shopping

| 08 septembrie

e uiţi, nu te uiţi, cumpărător te numeşti

Plaza România respiră greu. Taximetriştii de la Pelican, adunaţi în faţă ca într-un lung cortegiu, îi ţin oglinda la nas prin rotaţie. Fraieri, păi, la cât de şmecheri sunt, ar putea să-şi pună maimuţele de la aparate să facă asta! Sâmbătă la prânz, când am fost pe-acolo, am întâlnit, pe lângă câţiva ameţiţi ca şi mine, doar mirosul rânced al uzinelor de junk-food de la etajul 2. Unde erau puştoaicele fâşneţe care să atârne cu orele la o Cola, burghezii corporatişti consumatori de comedii romantice, bătrânele cochete amintindu-şi cu nostalgie de a două tinereţe şi cărora totul le putea pentru că nu e civilizaţie, cum e-n Paris şi-n Londra?
Cu un an, doi în urmă, Plaza duduia de tocuri, de masculi cu ceafă creaţă şi gagici cu părul întins cu placă, iar glasurile copiilor ţipând ca la un semn zguduiau structura de rezistenţă a construcţiei. Mai repede ai fi găsit un loc la Bellu decât unul la Starbucks, iar la Pull&Bear intrau găşti de adolescenţi care probau atât de furioşi tot ce le ieşea în cale, încât, dacă nu erai atent, i-ai fi văzut cum îşi pun pe ei până şi hainele de pe tine. Cinematograful nu mai avusese atâţia consumatori nesătui din vremea fraţilor Lumiere, iar dacă închideai ochii pocnetul floricelelor păreau o rafală a rebelilor sirieni.
Acum însă Plaza România pare castelul de sticlă al unor pensionari fără copii, fără nepoţi, cărora doar poştaşul le bate-n uşa rotativă.

Print Friendly