De Citit : Editoriale

Zenul lui Cartarescu

| 20 iulie

Basescu, si el pe-acolo

Daca ai citit primele volume din jurnalul lui Mircea Cartarescu, probabil ca te intereseaza si Zen. Dar daca incepi cu Zen e bine sa stii la ce sa te astepti. Cartarescu scrie jurnal mai ales despre el insusi si doar in treacat despre lumea inconjuratoare. Daca vrei sa afli ce crede el despre el si despre ai sai, ce viseaza si cum scrie sau cum sufera fiindca nu poate scrie, Zen e o carte care ti se va parea cand geniala, cand stranie, cand cel putin interesanta. Pentru scandaluri literare sau politice, iti trebuie rabdare si chiar daca autorul jurnalului o mai "zice“ unuia si altuia, din cand in cand, nu te astepta la varsare de singe pamfletar, fiindca nu e cazul. Cartarescu isi tine jurnalul intr-o singuratate din care n-ar vrea sa fie deranjat, iar cand polemizeaza, o face de la distanta. Numai ca tocmai din pricina acestei atitudini, dar si a succesului cartilor sale, multi cred despre el ca si-a luat-o in cap. Si cum Cartarescu nu e adeptul strategiei capului ce se pleaca, o incaseaza periodic. Ceea ce il face sa creada ca e victima unei coalitii care vrea sa-i scada cota. Si cred ca uneori are dreptate. Nu sufera de paranoia succesului, chiar daca noteaza scrupulos in jurnal fiecare traducere a cartilor sale si socoteste pe la ce edituri straine urmeaza sa-i mai apara ceva. Cum traducerile nu-i aduc mari venituri, isi inregistreaza succesele de palmares, mai ales ca presa din tara nu le mai da publicitatii, fiindca sint prea multe. Cei care se asteapta ca in jurnalul lui Cartarescu sa scrie pe larg despre Traian Basescu vor avea o deziluzie. Autorul Orbitorului precizeaza plictisit povestea cu intrebarea lui Marius Tuca pusa celor doi candidati la presedintie, Nastase si Basescu. Apoi revine cu un misterios „a se scuti!“ apropo de intrebarea daca Basescu a terminat de citit Levantul.