La pomul laudat sa nu te duci cu sacul
Adrian Marino, Viata unui om singur, Editura Polirom. Adrian Marino (1921-2005) a facut Facultatea de Litere la Iasi si la Bucuresti si dupa absolvire a devenit asistentul lui G. Calinescu. Sub indrumarea acestuia si-a dat doctoratul cu lucrarea Viata lui Alexandru Macedonski (1947). Dupa ce se cearta cu Calinescu din cauza ca nu suporta ploconelile pe care marele critic le facea noului regim, are proasta inspiratie sa redacteze niste materiale pentru Tineretul Universitar National Taranist, partid care, oficial, era scos in afara legii.
Motivul a fost arhisuficient pentru autoritatile comuniste pentru a-l aresta in 1949. A fost judecat si condamnat ca dusman al poporului. A stat la puscarie opt ani si apoi, dupa eliberare, a primit domiciliul fortat intr-un sat din Baragan, unde a mai petrecut sase ani, fiind eliberat in 1963. Dupa eliberare a facut o cariera stralucita, devenind cel mai tradus si cunoscut critic literar roman in Occident. Pentru a i se permite sa faca o asemenea cariera a fost obligat sa colaboreze cu Securitatea. O marturiseste, de altfel, in autobiografia de fata. Povestindu-si viata, Marino nu scapa ocazia de a se rafui cu cativa dintre contemporanii sai precum Mircea Eliade, Monica Lovinescu, Andrei Plesu, H.-R. Patapievici, Eugen Simion, Mircea Dinescu…
Aceste rafuieli sunt mai curand scurte rabufniri de orgoliu ale unui om care dupa iesirea din puscarie si-a petrecut restul vietii prin marile biblioteci ale lumii pentru a se documenta si pentru a-si scrie cartile.