De Citit : Editoriale

Ursu’, baaaaa!

| 19 august

Sa ne veselim.

Una dintre cele mai misto povesti despre Romania e asta cu ursii de la tomberoane. Urla televiziunile, striga radiourile, presa scrisa isi smulge parul din cap. Ursii n-au nicio treaba, isi vad de-ale lor, mai halesc un roman, mai baga la desert un turist strain, mai sperie cate o baba, fac si ei ce pot pentru imaginea terfelita a acestei natiuni, pe care istoria a violat-o de-a lungul secolelor. De ani buni, saracii ursi, lesinati de foame si disperati de natura paradisiaca a acestei tari, dau iama in gunoaie, doar-doar s-o gasi ceva de bagat la ghiozdan. Faimoasele statiuni montane de la noi, perlele noastre turistice dau la oferta, in afara de servicii de cosmar si taranie cu figuri in cap, niste spectacole sinistre, venite din negura timpului, cu ursi care se plimba pe strazi, nauci de foame. Strainii isi fac cruci si dau la blituri, de fac febra musculara, iar romanii rad, de le crapa bojogii, si baga replici stirbe si hatre din tezaurul nostru de intelepciune populara.
E o distractie in tara asta, cum nu mai vezi nicaieri in lume. Din cand in cand, ursii mai rup cate un cetatean. Sa vezi atunci breiching niuz la toate posturile si fluvii de comentarii. P’orma, treaba se linisteste, si o luam de la cap. Am vazut o stire despre cum se comporta niste compatrioti la vederea ursilor gunoieri. Animalele scurmau in gunoaie, ca orice boschetar din acesta tara europeana. Romanii nostri se duceau tiptil si, deodata, poc!, cu capacele de la tomberoane. Ursul se speria ca un om beat, se dumirea o vreme, si o lua de la capat cu scotocitul. Marlanii de romani se strambau de ras, se maimutareau si faceau ca toti dracii, de ce glume bune stiau ei sa faca. In rest… Politie? Primarie? Oengeuri? Asociatii? Poate pe la altii.
Si prin filme.