De Citit : Editoriale

Un text patetic

| 04 octombrie

Despre revelatiile provocate

Daca poporul evreu este poporul Cuvantului revelat, noi, romanii, suntem poporul revelatiilor unor lucruri pe care le stim deja. Noua ni se arata, din cand in cand, ne izbeste in moalele capului, un lucru alaturi de care am stat si cu care am coabitat ani si ani, care ni se incurca ca un mat printre picioare.
Asa s-a intamplat cu permisele de conducere cumparate cu banul jos de tot soiul de analfabeti in Arges, asa s-a intamplat cu vamesii care luau spaga, asa se intimpla cu diplomele de facultate, asa se intampla mai nou cu Oltchim. Nimic din asta nu ne era necunoscut.

Traim revelatii continue, tot atatea orgasme socio-politice care ne scot ochii din cap in fata televizoarelor. Insa nimic nou, nimic care sa ne scoale din fotolii si canapele si care sa ne arate o directie. Aflam si reaflam, la infinit, exact ceea ce stim, ca niste savanti care spre orice si-ar indrepta cercetarile, experimentele, nu fac decat sa ajunga la vechile sale rezultate. Poate ca nu-i buna treaba asta cu revelatiile. Sau, mai degraba, cu revelatiile care te pocnesc din senin. Poate ca ar fi bine sa ne provocam niste revelatii, sa ni le construim. Oricat de mare ar fi contradictia in termeni pe care o invoc.
Spre exemplu, cum ar fi sa vorbim cateva zile, in ziare, la teve, prin autobuze, de echipa de elevi a Romaniei care a castigat primul loc la Olimpiada Internationala de Informatica. Nu de alta, dar ar fi bine sa vorbim despre acesti copii acum, pentru ca-n doi-trei ani vor vorbi revistele din SUA, Marea Britanie, Germania, acolo unde vor fi si ei.