Amanuntele conteaza.
Exact asa s-a-ntamplat. A rasunat in noapte, chiar sub fereastra noastra. Tata sforaia si un cutit de spaima i-a retezat horcaiturile. A sarit din somn, a tras ocolit pe la bucatarie, a insfacat facaletul, s-a deplasat pana la intrare si a strigat cu glas de bariton (are un glascior de fata, moale si calm): “Care-i acolo, ca te strivesc?” Apoi a deschis usa cu fereala, s-a uitat pret de o clipita in lumina chioara a holului (locuim la bloc) si s-a intors pe calcaie. Exact la timp sa dea nas in nas cu mama, inarmata cu o lanterna cu care l-a orbit. “Cine era?” “Nu stiu!” a raspuns el in soapta. A rasarit si bunicul. Surd, surd, dar il palise si pe el. “Ai dat in fata mea? De ce nu-mi zice nimeni nimic?” “Sub fereastra s-a auzit, nu de pe hol, Marcelica!” a zis matusa Sabella. Matusa locuieste la noi de mai mult de o saptamana. Si doarme in acelasi pat cu unchiul Marcel, care, se zice, ar fi, totusi, casatorit cu sora matusii, Adriela. Nimeni nu-mi zice nimic sa inteleg si eu ceva. Iar Matei, baiatul unchiului, doarme in pat cu mine. Pentru ca in sufragerie doarme verisoara Aneta, in vacanta la noi, desi la ea e mai frumos de vacanta, ca e la tara. Nici ea nu doarme, da’ nu-i nici treaza, cand zice: “E un sobolan pe luna!” Ne-am uitat la ea si am lasat-o in plata Domnulu, ca-i somnambula. Ne-am bulucit la geamul sufrageriei. L-am deschis larg.
Pe blocul vecin straluceau toate ferestrele, iar pe straduta desfundata umblau in jus si-n jos oameni cu felinare, lanterne si lumanari. Rar, se auzea cate un indemn nerabdator: “Ce-ati gasit? E acolo?” Dar nimeni nu parea sa fi gasit acel ceva. Am stat si au dezbatut pana dimineata – fara niciun rezultat. Eu am adormit primul, ca-s cel mai mic. Dar visul acela frumos, cu patru cavaleri in flacari, nu s-a mai intors.