De Citit : Editoriale

UN CADRIL CU AL

| 27 noiembrie

Dant, ma!

Parfum de femeie la ProTV. Cu Al Pacino. Fain film, mereu o placere. Chiar punctul culminant, scena dansului, ce mai danseaza si Scarface ala!
L-am mai vazut, acum incerc doar sa fur pasii. Sunt afon la dant si profit, maine merg la o nunta. Nu prea ma prind pe mine chestiile astea, dar acum e o obligatie. Iar de dansat am avut mereu oroare. Odata, stiu ca de-asta n-am ajuns vreo cinci ani la nici o nunta, desi au fost destule prin familie. Acum o sa ma duc, are consoarta ceva suste p-acolo. In copilarie, era vremea lui Ceasca, imi placea sa merg, mai mancam si eu ceva bun. Un timp am fost ca si pe la revelioane, doar sa ma uit dupa gagici, picioare si decolteuri, cu si fara tate, si ca sa pescuiesc si eu ceva, din alea singure ori scoase de la naftalina si etalate cu sperante de catre prieteni binevoitori sau de parinti scortosi. N-a prea iesit nimic, dar a ramas speranta. Mai nou, ajung cat de rar pot pe la astfel de trebi, cand nu mai am pe unde scoate camasa, epuizind scuzele, injurand in gand de mama si cugetand crucis la viitoarea gaura din bugetul meu de lefegiu la stat.
Da’ acum e o nunta cu staif: si cum am unele probleme pe la serviciu, oamenii au vazut ca imi lipseste un antrenor, un impresar sau ceva cu alea lungi si grele – care sa puna mana pe telefon, macar de doua ori pe an ca sa-l intrebe pe sefu’ mare, „ce mai face baiatul meu, Misu?”- profita, si-mi cam dau peste picioare, maini sau alte extremitati. O sa ma duc, sper sa fiu vecin de masa cu vreun senator, sef de cabinet, poate dau la fumoar sau pe terasa cand trag aia cu artificiile, peste un secretar de stat sau macar un mason de grad inalt, sa pot scapa de aura negativa care umbla dupa mine prin curtea institutiei unde lucrez. Da, trebuie neaparat. O sa-mi pun si butonii aia de aur, imi cumpar si o bricheta, ceva, poate e nevoie sa aprind cuiva o tigare, si gata primul pas e facut!
La dracu’, i-a venit aleia gagicu’, s-a terminat dansul!… ma duc sa-l caut pe net, sigur este!