Sunt stabii nostri naivi si manipulabili?
Se incred ei in toate etichetele si miturile vehiculate de media? Sau ni le servesc mai departe noua, in mod constient si controlat, in tentativa de a ne manipula mai dihai? Cand a proiectat legea taxarii fast-food, a avut oare ministrul Sanatatii proprietatea termenilor? Ori s-a lasat pacalit de folclorul online al militantilor bivolaristi, cu ingenuitatea unei cititoare de gazete naturiste? E constient oare domnul Cseke Attila ca din categoria fast-food, adica „hrana rapida“ (deopotriva preparata rapid si propusa consumarii rapide) fac parte merdeneaua, covrigul de Brasov si braga (traditionala bautura balcanica, 100% naturala, tot mai rara in tara ministrilor zelosi)? Si-o fi dat oare seama onor. reprezentantul UDMR ca in categoria fast-food, definita ca la carte, intra si popularul kürtos-kalács, poate cea mai iubita inventie secuiasca? Ori a fost doar o eroare terminologica? O fi vrut oare ministrul sa spuna „junk food“? In acest caz, ar fi trebuit sa stie ca e deja in vigoare, mai mult decat o taxa, interdictia de a comercializa produse hipercalorice in incinta si in preajma scolilor.
Idem, „Cseke úr“ din Transilvania ar fi trebuit sa identifice, in categoria alimentelor nesanatoase de pe lista nutritionistilor, slana, toba si carnatul, ca de altfel majoritatea felurilor traditionale ardelenesti. Pe de alta parte, un ditai ministrul roman s-ar presupune ca e la curent cu mai noua tendinta a multinationalelor fast-food prezente la noi, de a include in meniu preparate light, bazate pe fructe si legume proaspete! Ergo, isi da seama onorabilul ca o lege polemic indreptata contra consumerismului global ar lovi tot pe micul restaurator local, aparator al traditiilor culinare? Si, poate cel mai important pentru politicianul din Romania, acesta s-ar presupune ca intelege rolul modernizator si igienizator al restaurantelor de benzinarie si al francizelor fast-food deschise de-a lungul drumurilor patriei, dincoace si dincolo de Carpati…