De Citit : Editoriale

Shalom Israel!

| 29 martie

O vizita

Cum sa scrii in cateva sute de cuvinte, despre un fenomen atat de complex ca Israelul? Sa po­vestesti cat e de „de poveste“? Sa descrii calmul zambetului dintre necunoscutii care isi vor­besc in seara de sabat pe strada? Era un simplu sabat saptamanal si mie mi se parea ca e sarba­toare nationala. Ajunsi in Ieru­salim ne-am indreptat spre Zidul Plangerii. Pe stra­du­tele mici care duc acolo, cu piatra moale, rotunjita de ani, evreii se saluta, sunt bucurosi, canta si zambesc. Imagini ireale rasar de sub felinare. Cate un ultraortodox alergand pe scari ca o umbra cu palarie, cate un copil cu zulufi pana la barbie. Cum sa explici in cateva cuvinte complicatul conflict dintre israelieni si arabi, dintre evrei si aproape restul lumii?
Nu poti, odata ce ai fost acolo, sa ex­pediezi pro­ble­ma cu o propozitie, fie ea pro sau contra lor. Pentru ca esti bine primit, pentru ca ti se zambeste sincer cand spui ca esti roman, pentru ca doar arabii vor sa te fraie­reasca. Mai mult, cetatea e plina ochi de arabi care, culmea, vand tricouri cu „Don’t worry America, Israel is behind you“ intr-o satirica inversare de roluri care, uneori, pare insa perfect coerenta. „Da, dar evreii i-au fraie­rit si le-au luat pamanturile“. Cum v-am spus, e greu de tras concluzii. E greu de povestit frumusetea evreicelor. Coborate parca din Cantarea Cantarilor, au chipul luminos, linistit si atat de adanc… Poate pentru ca Legea ii obliga pe barbati sa le faca multu­mite? Poate pentru ca una dintre cele mai pedepsite greseli este ca oricare dintre soti sa foloseasca sexul ca arma de santaj? E o cheie aici. Dragostea ramane curata, fara santaje, fara sabotaje. A face dragoste e un motiv de bucurie si nicidecum un pacat. Ce mai rad evreii de noi cand aud legenda cu cearsaful gaurit! Ei nu-si gauresc steagurile. Cum sa discuti daca e corect sau nu ca au transformat in arma neuitarea crimei impotriva poporului lor? Cand am iesit de la Muzeul Holocaustului nu mi-a fost greata. M-a invins o teribila tristete. Aveam in cap o singura intrebare: „Cum sa faci asta femeilor si copiilor?“. Cum sa le rescrii traditiile care sunt atat de varsate in viata lor? Cum sa pictezi in cuvinte ochii batranilor, atat de plini de zambet stiutor? Cum sa arati, in cateva vorbe, gustul mancarii, kosher sau nu? Cum sa… Nu poti, credeti-ma.