O noua specie umana
In zonele sarace ale aglomerarilor urbane din Brazilia (favelas), unii copii au primit gratuit laptopuri, intr-o incercare a autoritatilor de a le schimba cumva destinele previzibile. Efectul? Unii dintre ei au reusit sa isi invete parintii analfabeti sa citeasca, silabisind impreuna texte pe ecranul computerului. Presa autohtona a preluat, cu apetitu-i pentru calamitati mereu in crestere, stirea ca din zece absolventi de liceu bucuresteni, mai putin de sase au luat bacalaureatul. Rezultatul poate fi judecat absolut corect drept o ilustrare a „dezastrului din invatamant“, insa semnificatia trebuie cautata mai atent. Acum 70-80 de ani, latina si greaca veche erau un reper intelectual aproape obligatoriu pentru oricine trecea de gimnaziu. Le folosea tinerilor de atunci cunoasterea acestor limbi moarte? Prea putin, daca nu deveneau juristi, farmacisti, medici sau filologi. Ceva mai recent, in vremea comunismului, matematica si fizica devenisera piatra de temelie a educatiei pentru o societate care facuse din mastodontii industriali o religie economica. Invatamantul de azi este o struto-camila intre cele doua modele, in conditiile in care noile generatii consuma fundamental altfel informatia, iar economia si societatea isi redefinesc dramatic modelele. Din primele luni de viata, „omul nou“ este bombardat acum cu o cantitate uriasa de informatie vizuala rulata intr-un ritm alert (inflatia programelor TV si a reclamelor aferente), lectura cartilor a fost inlocuita cu fascinanta navigare pe Internet (unde, din nou, consumul de vizual este urias), iar comunicarea tinde sa se mute pe retele sociale, locuri in care tinerii au inventat deja o noua ortografie (prea putin inteligibila pentru adulti) a limbii romane. Din punct de vedere intelectual, adolescentii de azi sunt o noua specie, aparuta peste noapte, cu alte nevoi decat isi inchipuie maturii.