De Citit : Editoriale

SCUBA

| 22 martie

– Personality –

De cate ori a venit vorba de bass si aici includem tot ce inseamna dubstep, uk funky, electro, house si chiar si niste techno, Scuba a fost artistul care a cam incheiat situatia. Cand credeam ca am auzit tot venind din zona asta de muzica, Scuba m-a plesnit mereu apasat si m-a trimis umil la locul meu. Tot din liga asta, la mine, fac parte si Headhunter, Loefah sau Modeselektor. Partea care imi place mult, daca esti foarte atent, este ca-ti dai seama ca Scuba ramane un artist britanic, cu toate ca e mutat de ceva vreme la Berlin. Revenind la domnul Paul Rose aka Scuba, tre sa va zic ca muzica lui mi s-a parut mereu excesiv de calculata, exacta, infiorator de mecanica, cu un aer sintetic uneori apasator, alteori incredibil de frumoasa tocmai prin dezumanizarea asta.
Si din punctul asta de vedere il bag in alta cutie langa D-Bridge sau Instra:mental, producatori unde sinteticul si plasticul sunt la ele acasa. Si ca sa dau alt element de comparatie, Scuba, in toata perfectiunea lui, a dus genul asta de muzica intr-o directie diametral opusa celei impuse de Burial. E, la albumul "Personality" lucrurile parca stau un pic altfel. Au inceput sa apara voci cantate cu totul altfel si tot aerul ala metalic este un pic spalat de o vaga caldura compozi­tionala. Dar nu va ganditi ca Scuba iese din paradigma lui de artist de avangarda! Sound-ul face fric-flacuri ele­gante intre electro-ul din anii ‘80, un scurt spagat in fata detroit-technoului si la sfar­si­tul programului prezentat saluta grabit si-n mare trecere breaks-ul anilor ‘90.
Deci, pana la urma unde sta albumul "Personality"? Pai, puse lucrurile cap la cap, hai s-o zicem. E techno dom’le, ce s-o mai dam de gard. Cu foarte multe influ­ente, complex, aluziv la tot felul de subgenuri muzicale, dar cernut de toate e cat se poate de techno. Este o di­rectie pe care o intuiam de mult si chiar o asteptam. Acum un an jumatate va spuneam ca de-abia astept sa se rafineze dubstep-ul si fix la directia asta ma gandeam. Si daca doriti sa vedeti despre ce incerc sa vorbesc, ascultati un pic artisti ca Jhon Convex, Seiji, Phon.o, Bodika sau 2562. E, si-n incheiere marturisesc ca am facut o mica-mare obsesie pentru piesa "The Hope"! A nu se rata!