De Citit : Editoriale

Scrisoarea a enspea

| 06 mai

fragment

Si de-abia pleca Batranul 1 Mai. Ce mai freamat, ce mai zbucium! Codrul clocoti de zgomot, de manele si de bucium. Iar la poala lui cea verde, mii de capete pletoase rockeresc de le iau dracii si scot oamenii din case. Manelistii umplu campul si roiesc dupa un semn, si-n nevestele lor drage, bat cu batele de lemn. Dar nici rockerii nu-s fluturi cu aripele pe piept. Bat si ei, sporind numeric, deviatiile de sept. Pe copite iau in fuga fata negrului pamant, ca sa rupa-n death si gothic romanescu-asezamant.
Gestionari pe care lumea nu putea sa-i mai incapa, au iesit si anu’ asta, nostalgind, la o agapa. Si l-au plans pe Nicolae, ciuruit targovistesc, pen’ ca le dadea, pe bonuri, 1 Mai Muncitoresc. Ciucur s-a umplut padurea cu gratarele de mici, de-a intrat o ceata densa si-n casuta de arici. Fara nouri de arama, fara ploaie, fara grindini, in suflarea romaneasca, vin carnati de pretutindeni. Si gonind ca o dementa, prin gatlej, sa ude fierea, glorioasa, peste plaiuri, vine, salvatoare, berea. De prin sticle, de prin doze, sifoneaza extrafina, si sloboade in natura, hectolitri de urina. Tot poporu’ mana-n lupta vijelia-ngrozitoare, prin paduri, la Vama Veche, si la bulgari in parcare. (Grecotei cu nas subtire n-avem anu asta-n versuri, c-au facut-o de tzatziki-n economicele mersuri). Si-n iubirea stramosesca pentru tarina materna, picnic am facut din tara, si duminica eterna. A tacut si vrabiuta din minusculul ei plisc, prabusita de aroma cartofiorului la disc. Printre peturi, raul, ramul, abia ne mai vad, an de an, cum iesim la iarba verde, halind slana din gipan. Ca potop ce prapadeste, ca o mare tulburata, peste-o zi, natura verde varza e, si violata. Toata asta veselie inspre continent se-ndruma, iar in urma ei se-ntinde falnic, natia romana.