De Citit : Editoriale

Scoala de colectie

| 15 septembrie

De aproximativ 30 de luni simt o nevoie compulsiva sa colectionez ceva. Iar in ultima luna, am inceput sa stabilesc ierarhii si sa-mi inventariez viitoarele hobby-uri.

Recunosc, imi place sa strang, si-mi place sa nu arunc. Pentru ca nu imi permit colectii serioase, cu chestii scumpe sau cumparate cu cardul, ma gandeam sa colectionez chestii mici, romanesti, cat se poate de affordable. Pe lista intereselor au aparut, astfel: masinute din tabla, pasari mici impaiate, creioane, cutii de chibrituri, console video vechi, casetofoane, ceasuri. Impulsivitatea m-a trimis direct pe internet, unde am gasit usor tot ce-am vrut.

Mi-am cumparat o masinuta din tabla, prima. Dupa aia n-am mai gasit alta care sa-mi placa la fel de mult, asa ca am cautat pasari mici impaiate. Nu era decat una, desi cam ciufulita, asa ca am luat-o p-aia. Nu era suficient. Nevoia mea de a colectiona se resimtea tot mai puternic pe masura ce ma uitam la cele doua obiecte. Erau prea singure. Odata ce ajungeam sa posed, obsesia mai scotea inca cinci capete hade. Mi-am luat sase creioane, doua dintre ele noi si unul de la Ikea, mi-am luat 25 de cutii de chibrituri (sunt destul de ieftine) care mi-au ocupat doua zile cu aranjatul plus un walkman care nu merge.

Dupa aia m-am plictisit. Aveam o cutie plina de noi obiecte de carat la o eventuala mutare, obiecte de care m-am plictisit mai repede decat un copil de un an. In plus, mai gasisem o punga cu lucruri de cand eram eu mic iar inauntru era o cutie de chibrituri abandonata, doua walkmanuri stricate, trei creioane nespectaculoase si o colectie de surprize. Le-am rasturnat pe primele peste astea, satul de cheltuiala si am inceput sa ma conving ca merge sa fii si colectionar de inceputuri de colectii.