… nu ce face Paunescu
De fiecare data cand vine vorba de Adrian Paunescu, multi dintre interlocutori se simt obligati sa-si arate dispretul sau sa-l injure direct: colaborationist, comunist, lichea… si tot asa. In loc de comentarii, ma limitez sa repet de fiecare data ceea ce – cred eu – nu a fost inca suficient spus: anume ca influenta lui Adrian Paunescu asupra retoricii – chiar asupra logicii – din mediile oficiale este inca extrem de importanta, dupa 20 de ani de la tentativa de linsaj public. Cel mai bun indiciu este faptul ca multi dintre detractorii sai ii preiau stilul, ca niste epigoni de sens (ideologic) opus. E de ajuns sa ne gandim la Cristi Paturca si al sau textier-showman Dr. Barbi (cel care nu se abtinea sa scandeze peste melodie, asemeni lui Paunescu la Cenaclul Flacara) si la cantecele lor „golaniarde“, declarat anticomuniste, dar tributare stilistic erei Paunescu.
Se poate spune ca anul ‘90 a fost prea tragic ca sa fi facut atunci atari consideratii la rece. Acum putem spune, cu acelasi argument, ca anul ‘90 a fost prea tragic ca sa nu reflectam azi la faptele care atunci ne invaltorau constiintele. Gandurile acestea mi-au fost starnite de un titlu de coperta din Cotidianul, pe care l-am auzit si ca fraza forte in transmisiile Realitatii din Urziceni, dupa etapa finala a Campionatului: Capitala unei mici iubiri. Referirea la versul paunescian despre U Craiova, „campioana unei mari iubiri“ echivaleaza cu amintirea scandalului din Cotidianul de anul trecut, in care Paunescu era acuzat pentru scrisorile servile adresate lui Ceausescu.
De-a lungul celor doua decenii am tot depistat astfel de „paunisme“ in presa zisa anticomunista: tropi bombastici, fraze inaripate, retorica grandilocventa… Toate ucenicite de la maestrul repudiat si remise pe alte sine doctrinare. M-am marginit sa zambesc si sa dau foaia. De acum o sa le notez pe cele mai savuroase.