Despre potrivire
Ma gandeam sa scriu despre rima, dar cum s-o fac in proza? Cum poti scrie despre becuri daca n-ai veioza? Ce-i fermecator in versuri? De ce ce seamana ne-aduna? De ce ne place simetria? De ce ne ia cu vorba buna? Ce este poezia? Sunt multe definitii. Unii zic ca e respiratia lui Dumnezeu pe pamant. Altii ca e muzica sufletului. Poezia poate fi cu rima sau fara. Cu ritm consecvent sau rupt. Ce au in comun poeziile? Eu cred ca de fapt poezia este arta de-a scrie printre randuri. Chiar si in poeziile simple poti citi naivitatea vie printre versuri. Si poti imparti poezia in doua, in trei, in cate vrei. O extrema e poezia de forma, aproape matematica, cu potrivire fonetica. Alta e poezia de forma simpla, ca un geam curat prin care sa vezi mai departe. Mai adanc. Unii scriu poezii de mici, altii se apuca la batranete, pe patul de spital. Unele poezii sunt frumoase. Altele sunt curajoase. Unele sunt scurte si ascutite ca niste pumnale, altele sunt lungi ca niste vieti mai mici. Unele plang ca niste copii, altele rad ca niste betivi. Unele ureaza, altele urasc. Pe unele le intelegi, altele te inteleg pe tine. Unele dezvaluie, dezamorseaza neintelegeri generale, ca un orgasm, altele doar te tin in brate, vag si cald, ca un postludiu. Ce sunt poeziile? Arta de-a ne-mbraca ideile goale? Sunt multe poezii pe pamant si aproape toate difera. Dar le numim pe toate la fel. De ce? Pentru ca poeziile, si uite inca o definitie-instant, sunt copacii fiintei noastre. Unele au coroane colorate, altele doar crengi ascutite, mai toate au frunze care rimeaza, dar sigur toate au radacini in noi. Nu poti scrie poezie de la propria suprafata. Iti trebuie un pic de inauntru-privit. Si daca toti ar face asta…
Eeeee, daca toti ar face asta…
De-aceea propun ca niciun barbat sa nu fie considerat implinit pana nu isi planteaza-n sine un copac.
Imaginati-va campaniile electorale…