De Citit : Editoriale

Radio Guerrilla

| 01 decembrie

Sase ani

Aveam, totusi, 30 de ani cand m-a sunat Mihaiu, deci nu mai eram iresponsabil. Eram in masina. „Ba. Facem radio. Nu accept refuz“. „Bine, ma. Ma bag“. Atat. Fara discutii despre bani, concedii sau concept. Daca as fi mai romantic, as spune ca pe-atunci asa se faceau lucrurile, cu inima nu cu contracte. Da, sunt mai romantic. La ProFm, unde lucram, eram rasfatat. La ProTv ma duceam zilnic cu pieptul in fata, sa vad ce rating am facut cu emisiunea live, de o ora. De multe ori aveam share-ul de peste 50%. Mai mult nu-mi doream. Dar imi puteam dori mai bine. In naivitatea mea, mi se parea de neacceptat ca o circulara orala si informala ne interzicea sa vorbim des­pre Basescu, salvatorul neamului daca ma intrebati atunci. Iar audienta mare avusesem de tanar. Acum ii vroiam pe-ai mei. Vroiam auditie placuta. Am inceput treaba la Guerrilla. Nopti de ales muzica langa Oculeanu, discutii despre format, scule. A plecat Exarhu. M-au uns director. Sedinte de creatie, de configurare a softului, de directie, de ideologie, interviuri cu aspiranti, atacuri de panica, frustrarea sondajelor, premiile, laudele, injuraturile. Si, acum, peste sase ani, in-du-bi-ta-bil: succesul. Orice om cu cap pe umeri recunoaste ca Guerrilla este o poveste rara. Acum vor veni schimbari, alte laude si-njuraturi, alte premii si frustrari. Lupii tineri ataca. Cei batrani la fel. Nimic nu e vesnic. Dar zilele alea, cand o mana de oameni nasteam, printre urlete, un Radio, nu le sterge nimeni. Iar acum, impins de umarul fiecaruia dintre noi, tancul Guerrilla o sa iasa din noroiul crizei si om dansa dincolo de groapa. De vorba sau de zorba. Dar dansam. Noi om bea, la radio. Pentru voi, insa: La multi ani, ascultatori, aer al Guerrillei!

www.dob.ro