De Citit : Altele

Pseudocitadinus puletis

| 07 decembrie

Gradina botanica urbana

Dragi copii, azi vom rasfoi, din nou, giganticul ierbar al buruienilor sinistre care cresc in spatiul public romanesc. Ne vom opri asupra unei plante dizgratioase, care se inmulteste intr-o veselie prin cinematografele (cinematografurile?) de la mall.
Din multimea buruienilor care sufoca acest ecosistem, am ales, pentru lectia de azi, ciulinul cu creasta (pseudocitadinus puletis). Aceasta buruiana a scapat cu abilitate de cuprinzatorul recensamant al respec­tabilului Atlas de Mitocanie Urbana aparut cu ani in urma prin stradania celor de la Radio Guerrilla (ce au reusit sa-si recupereze in sfarsit licenta radio). Se recunoaste usor, dupa prima jumatate a tulpinii, cum te uiti de la sol in sus. Semnele distinctive sunt ciocatii de scena si pantalonasii stramti, cu miliarde de texte imprimate mai ales in zona inghinala. Tulpina se continua cu plasa neagra, de plastic, tesuta cu ochiuri deosebit de mici. Peste plasa, camasuta mulata, cu imprimeuri sclipitoare si capse. In varf, un receptacul viu colorat, cu creasta, pentru atragerea insectelor polenizatoare. Tot in zona pedunculului, la baza receptaculului, aceasta buruiana bizara prezinta si un rudiment de aparat fonator care, de regula, emite numai tampenii. Particularitatea acestei plante este ca se incadreaza perfect in doua categorii. Taratoare si saritoare. Cata vreme se intinde lenesa, la lumina mov a barului, e taratoare.
Ajunge in sala de cinema la un sfert de ora de la inceperea filmului si face ravagii pana isi gaseste locul. In timpul filmului, profita de fotosinteza favorizata de aparatul de proiectie si isi foloseste rudimentul fonator pentru consumarea unor cantitati impresionante de substanta nutritiva uscata, dar si pentru tot soiul de remarci cretine. La sfarsitul filmului, e saritoare. Sare de pe scaun, inainte de post-generic, de-ti vine sa-i spargi pedunculul. Dar nu i-l spargem. Pentru ca suntem elevi cuminti. Si nota la purtate conteaza.