dogs next door
In fiecare seara in care ma intorceam intr-una dintre locuintele in care am stat temporar in vara asta starea mea de spirit se schimba pe masura ce ma apropiam de bloc. Cand introduceam cheia in usa de la intrare umerii cadeau, picioarele mi se inmuiau, fata mi se botea in timp ce prin minte se roteau mii de ganduri. Cel putin asa mi se parea, pentru ca aratam la fel ca inainte si de fapt ma gandeam la un singur lucru: ce sa le mai spun cainilor. De cum intram in scara ii auzeam maraitul. E mare, alb murdar, are o privire isterica si considera intreaga cladire ca fiind cusca lui. Incepea sa latre de cand ajungeam la etajul I. Cand ajungeam la usa care da spre palier era deja in spume. Celalalt se ridica si el. E mai mic, negricios si evident mai batran.
Dupa ceva timp, am observat ca se ridica mai mult din obligatie, nu latra niciodata, ba chiar parea putin jenat de isteriile celuilalt. Cei doi dorm pe presul usii care se afla in imediata apropiere a usii apartamentului in care ar fi trebuit sa intru. Si intram, dar dupa ce incepeam sa-i vorbesc cainelui, timp de 5 minute, pe un ton linistit si grav. El latra furibund, eu ii povesteam ce mai facusem. Daca ar putea vorbi, imbecilul ala de caine ar putea scrie aceasta rubrica pentru urmatoarele sase luni. Scena se repeta la fiecare iesire si intrare in casa, avand acelasi final: dupa ce-si spunea monologul zgomotos pe care eu il combateam cu voce de psihoterapeut care-si petrece viata printre oameni deranjati, javra se aseza pe pres emitand inca sunete ofuscate, cel negru ma privea cu ochi tristi, cerandu-si parca scuze pentru tovarasul lui. De cateva ori am preferat sa fac foamea si sa nu ies din casa pentru a nu mai asista si juca in acea piesa enervanta si previzibila. Cand am parasit definitiv locuinta aratam ca un miniblindat: rucsac in spate, genti pe ambii umeri, o etajera cu trei rafturi in brate. L-am prins pe dulau in dreptul usii pentru palier. A inceput sa latre, dar l-am ignorat. Am inaintat spre el si n-a avut de ales. S-a retras, maraind. Treapta, cu treapta, a dat inapoi. Contraofensiva a durat doua etaje, triumful il savurez si acum.