Voteaza poporul Slayer, Slayer primeste
Ca sa elimin orice prezumtii de parti-pris, cand nu vreau sa ma simt singur in masina, ma intovarasesc cu vreo 4 radiouri: RFI, CityFM, Guerrilla si Radio Romania Muzical. Variatio delectat. Iar vineri seara, vasleam pe DN1 in compania lui Baghera de la City. Moderatorul cu identitate de felina era intr-o dispozitie mai degraba interactiva. Mi-a cazut cu tronc o conversatie pe care a purtat-o de la Strejnic pana spre Ploiesti cu un ascultator. Cetateanul sunase sa ceara o piesa cu Pantera.
Surpriza, Baghera a incercat sa opuna rezistenta: ca de ce cere totdeauna – era un ascultator fidel – doar Pantera; ca e pacat sa ramana atat de dependent de o subspecie a rock-ului atat de particulara, rock-ul e mult mai bogat, e pacat sa nu exploreze si alte teritorii etc. Aici am fost clar alaturi de Baghera, si mie mi se pare ca o fixatie din asta e un act de saracire voluntara. Apoi a mai incercat cu „sunt multi ascultatori care nu gusta duritatea celor de la Pantera“, mai ales ca abia ce difuzase Slayer; omul, nu si nu, e si el ascultator, politica postului este sa difuzeze muzica solicitata de ascultatori, nu?
Aici Baghera a fost nevoit sa-i dea dreptate, dar l-a intrebat ce-ar trebui sa faca daca i s-ar cere o manea? Of, banditul de la telefon era pregatit: „chiar, ce-ai face, ai difuza-o?“. Ei bine, in cele din urma – dupa un chin de multe minute – Baghera a scapat de Pantera, s-au despartit prieteni. Ei bine, taman cand respira usurat, a sunat un alt cetatean. Dragut, a conversat putin despre trafic dupa care si-a facut curaj si a dat drumul: „auzi, Baghero, sunt in masina cu fiica mea; are 9 ani; a ascultat discutia ta de mai inainte si mi-a spus ca n-a ascultat niciodata Pantera. Ai fi de acord sa-i oferi o piesa?“. Nefericitul a fost dezarmat, asa ca am primit toti un I’m broken numai bun pentru alegerile prezidentiale.