De Citit : Editoriale

Mihai Olos

| 03 martie

si alte cateva nume

Doar ce s-a inaugurat, in 26 februarie, expozitia lui Mihai Olos la Galeria de Arta Contemporana a Muzeului National Brukenthal, ca se si fac planuri pentru o descindere rapida la Sibiu. Prezentata pana in 25 martie, expozitia selecteaza lucrari direct din atelierul artistului de la Baia Mare si – dupa cum aflu din comunicatul de presa – acestea nu au mai fost dezvaluite public pana acum: „studii par­tial poetice, desene teoretice, unele strict matematice, obiecte conceptuale, foto­grafii din arhiva personala a artistului“.

Aceasta secventa expozitionala pare ca-si propune sa concentreze atitudini si strategii ale lui Mihai Olos situate undeva la granita dintre constructivism, arta con­ceptuala si o sensibilitate cumva adre­sata ori in directa relatie cu realitatea imedia­ta a locului din care vine artistul, Maramuresul. O portita catre reconstituirea biografiei artistice a lui Mihai Olos (nascut in 1940) o serveste (inca) volumul colectiv din 1996, editat de Alexandra Titu, „Experiment in arta romaneasca dupa 1960“, o serie de studii si imagini comentand practica lui performativa.

Recunosc, in ultimii ani s-a vorbit fie de participarea lui Ion Grigorescu, fie de cea a lui Cadere la documenta de la Kassel, pentru ca abia acum atentia sa-mi fie alertata cu privire la episodul din 1977, al lui Olos. Expozitia de la Sibiu face parte dintr-o suita de prezentare a artistilor romani activi pe scena de arta din anii ’70-’80, printre care se numara si Teodor Hrib, Alexandru Antik, Mircea Stanescu sau Jozsef Bartha. Un demers cumva similar este anuntat si de Galeria Plan B, pentru ca, foarte curand, Berlinul sa expuna lucrari ale lui Gheorghe Ilea, Sorin Campan, Corneliu Budrascu ori Ioana Batranu. Acestea sunt, in viziunea Plan B, „expozitii de cercetare“, de excavare chiar, initiate cu increde­rea ca aspecte noi pot deveni relevante pentru o viitoare scriere a isto­riei artei romanesti contemporane.