De Citit : Editoriale

Mamele “e” eroi.

| 12 februarie

In primul rand, ele nasc. Ca asa stau lucrurile pe pamant. Femeile nasc si noi ne uitam ca prostii. Sau in cel mai bun caz, filmam nasterea si lesinam cand vedem sange. Si-I mai incurcam si pe doctorii aia care asista nasterea, ca trebuie sa aiba grija in plus si de un gras lesinat. Si dupa, ele alapteaza. Si noi ne uitam tot ca prostii. Sau in cel mai bun caz, dam telefoane din holul spitalului, beti fiind si pupand doctorii si asistentele, urland la telefon “Nasuleeeee, e baiat, manca-ti-as talentu’ lui de baiat”. Si cand iese femeia lesinata din sala si deschide ochii, o intrebi, tot beat fiind, “i-ai numarat degetele, le are pe toate?” .
Pe urma, tot ele se trezesc din trei in trei ore cand urla copilu’, ca tu sforai si ingani in somn “vezi ce vrea fii-tu”. Si pe urma se umfla orzu-n tine si te atii dupa copil prin casa cand merge de-a busilea si-I repeti (fara sa te vada ma-sa) “tata. Ta-ta. Tata. Nu mama. Ta-ta. Ta-ta”. Si cand trage de primul sertar pe care evident ca-l rastoarna, se aude de la vecini “tu si cu fii-tu! Ca ti-am spus sa nu lasam manerele la biblioteca!”.
Si pe urma prin parc, esti tot cu pieptu-nainte, “baiatu’ meu in sus, baiatu’ meu in jos”, da’ stii si tu ca tre’ sa dai o decoratie. Si stii si cui. Mamei. Suntem niste fricosi, niste nerabdatori, niste copii mari care au copii, niste “nepregatiti”, niste “luati prin surprindere” ca masinile primarilor cand vine iarna, niste laudarosi. Si lor ar trebui sa le dam medalii. Pentru ca daca stam singuri cu copiii, noi barbatii, nu prea reusim sa facem fata mai mult de cateva zile. In cateva zile suntem cu nervii intinsi, cu crampe musculare, cu ochii scosi de nesomn, cu mormane de vase nespalate in chiuveta, cu casa intoarsa pe dos, cu talpile gaurite de jucarii ascutite mascate de culoarea parchetului, si toate celelalte pe care cred ca le stiti deja. Si cand apar ele…bang, o medalie. Ca ne dam seama cam cum ar fi viata fara o mama. Si atunci cand apare, te intorci linistit la sticla de bere, la televizor, la filme, la meciuri, la critici, la toate “normalitatile”. Cand defapt ar trebui sa te duci repede sa dai comanda de o medalie.

Respect Mamelor.