Natura nu doarme niciodata. Balta se infioreaza. Cu mana strasina la ochi, batranul scruteaza hatisurile si viitorul. Materia palpita. Iscoadele sosesc in roiuri. "Vine masa!" Se ridica adormitii. Se zvarcolesc taratoarele. Un ochi bulbucat clipoceste la nivelul apei. Hrana! Papica! Potol!
|inta e descrisa scurt. O barca greoaie, incarcata cu carne. Un motor sovaitor. Burta de lemn puterzit. Si, pour la bone bouche, doua trufandale, doi puiuti care isi agita labutele in apa, sa testeze plaurul… Ah, gurile siroiesc, amintirile carnivor/erbivore scanteiaza-n creiere. E de la sine inteles ca aia mici sunt fragezi de sa te lingi pe labute. Nu e timp de pierdut. Trebuie pregatita ambuscada. Radacini moi, dar puternice flutura pe sub apa, incolacindu-se spasmodic in jurul unor gaturi nevazute. Solzosii niveleaza lintita, inaltand trestiile retezate. Armata de sulite e gata sa strapunga corpurile alea dolofane, aparate, ridicol, cu niste carpe. Saritorii se incotopenesc in locasuri. Traseele sunt descrise dinainte, catre membrele ce vor incepe sa se zbata in curand. Clontosii adormiti isi exhiba, impudic, straiele colorate, pentru a lua mintile hranei. Se stie ca bipezii astia au o pasiune nebuna pentru tot ce luceste. Luceste si hat! Subacvaticii descriu trasee complicate, ca un gherghef. Se stie, hrana beleste ochii la toate lucrusoarele miscatoare. Atunci e momentul! Iar seful cel batran (are pe putin o suta de ani) se lasa pe burta in namol, inchide ochii, isi culca mustatile grase-n supa primordiala si asculta cu incordare.
Exact atunci flamandul obraznic isi ia nasul la purtare: "Eu vreau ochisor! Vreau carnita proaspata! Nu mai accept bataturica nici in ruptul capului… Vreau si eu! Acum, cat sunt tanar! Viata trece!" Imediat, un vuiet se ridica de pe maluri, din papuris, de pe plauri, cu un ecou nestapanit: "si noi, si noi!" Batranul striga, cu un ultim efort, "Liniste!". Dar nu mai e linistea pofticioasa stinsa in inserare. E o forfota revolutionara, plina de pofte indecente.
Tocmai atunci, barca intra pe canal cu viteza redusa. Turistii se lasa fermecati, mangaiati, intepati de minunile Deltei. "Frumoasa tara avem!" Plutirea e intovarasita de bazaituri, oracaituri, plescaituri. Motorul, care torsese pana atunci, tuseste. Stapanul motorului se incrunta. Mosmondeste ceva pe intuneric, strajuit de zece lanterne. O injuraturica scapa pe sub mustata. Si barca face calea-ntoarsa, in regretul general. Abia acum, cu adevarat, se isca o liniste flamanda si rau prevestitoare. "Care ziceai, ba, ca nu papi bataturica?" "Eu." Si balta infiorata aude o limba de broasca plescaind tantarul imprudent, apoi un cioc de peste insfacand broasca si, la sfarsit, botul cel batran, inca scufundat in namol, facand dreptatea finala. Abia apoi se face liniste mormantala. Sa va fie de bine!