American Pie, filmul care (in 1999) a updatat farsa opzecista de tip Ultimul american virgin la standardele nouazeciste de anti-pudoare (impuse pe-atunci de fratii Farrelly), are parte de inca o continuare. Calaie.
In American Reunion (sau Placinta americana 4: Din nou pe felie), fostii liceeni din American Pie se reunesc pentru a-si aniversa promotia si, desi acum sunt oameni la 30 de ani, cu familii si joburi, isi manifesta cu exact aceeasi energie ca odinioara, de la un capat la altul al filmului, exact aceleasi vechi naturi adolescentin-libidinoase. Nu lipsesc trimiterile la realitati amare ale experientei postliceale (compromisurile, instalarea in mediocritate), dar la toate astea, filmul, intr-un spirit utopic, recomanda ca solutie recaderea in amocul hormonal de la 16 ani.
Desi asigurarile pe care incearca sa dea realizatorii, cum ca disponibilitatea de poncife porno a personajelor lor feminine le lasa o anumita autonomie in cautarea placerii, sunt si nu sunt convingatoare (problema e una traditionala in acest gen de farsa), utopia e generos-integratoare: e loc pentru alte conformatii corporale si orientari sexuale in afara de cele mainstream, si chiar pentru imbarligaturi cvasi-oedipiene cu mame (varsta: circa 50) de fosti colegi. In astfel de momentele, filmul cocheteaza cu posibilitatea unei totale anarhii a rutului, dar, in traditia seriei (si a comediei comerciale in general, fie ea oricat de sexoasa), ramane ancorat in valori traditionale – loialitatea fata de your true love, camaraderia fiu-tata etc. (faptul ca respectiva camaraderie se manifesta aici prin rasfoirea impreuna a unei vechi reviste porno nu-i anuleaza sentimentalitatea).
Din pacate, nivelul de inventivitate al filmului ca farsa e destul de scazut: toate incurcaturile si autoexpunerile rusinoase de-aici sunt calai si deja-facute, sunt formalitati – inclusiv aratarea unui penis in plan-detaliu.