De Citit : Editoriale

In lumea copiilor

| 25 martie

celor mari, celor mici/le e drag tuturor

Acum doi ani, printre cartile pe care le-am luat in geanta la o plecare mai indelungata din tara, a fost si volumul lui Eric Berne "Ce spui dupa ce spui buna ziua?“ Mi-a fost tovaras bun in cele cateva luni petrecute in mare parte in solitudine. Nu prea cred in cartile, filmele sau formatiile care-ti schimba viata. Cel mult, ele marcheaza cultural momente de cotitura ale vietii. Nu dau doi lei pe cartile motivationale si aspirationale care au impanzit librariile dupa 1989 si ale caror vanzari salveaza editurile. Spre deosebire de orice alta lectura din zona psihologiei, cartea lui Berne mi-a adus cateva beneficii neasteptate, dintre care cel mai important a fost o mai buna intelegere a motivelor pentru care m-am inconjurat de anumite tipologii de oameni.

La intoarcerea in tara, am realizat desigur ca nu eram singurul care-l des­coperise pe Berne. La fel cum in anii ‘90 se citeau cu aviditate Eliade si Cioran, la sfarsitul primului deceniu din 2000, Berne pare sa fie pe val. Nu intamplator, desi cartea a fost publicata de cativa ani, abia in ultimii doi a inceput sa se vanda foarte bine. N-am de gand sa rezum in putinele semne din aceasta pagina in ce consta analiza tranzactionala brevetata de psihologul canadian. Berne nu trebuie neaparat citit, ci mai degraba experimentat la terapie. Pentru ca omul nou era daltuit din otel, inclusivcreierul, in comunism mersul la psihoterapeut era perceput ca fiind rezultatul unei tare grave. Mintea umana e un mecanism care, ca sa functioneze, are nevoie de control periodic. Brucan a facut celebra afirmatie ca romanilor le vor trebui 20 de ani ca sa deprinda democratia. Le-a luat 20 de ani ca sa-si dea seama ca au nevoie de psihoterapie, la nivel individual si de natiune. Ca sa fim oameni ai prezentului (apropos de Generatia Zero si partidul de pe net), trebuie sa ne asumam influentele nefericite ale parintilor care, fara a fi vina lor, s-au nascut si dezvoltat intr-o perioada mizerabila a istoriei. Si sa le astupam vocile din noi, pentru ca sunt vocile altor timpuri.