— De ce nu vine? Unde te-ai dus, femeie? De ce nu raspunzi? – zice tare, ca sa-si probeze vocea baritonala si casa pustie il ingana. Lucrusoarele stralucesc, bibelourile bibilesc, lampadarele lumineaza a giorno, asteptandu-si stapana. E casa perfecta. Casa dragostei si-a asteptarii. Dar si a geloziei turbate, trebuie sa recunoasca.
Cuprins de chiar aceasta turbare, barbatul se invarte ca o fiara injunghiata. Turbat si injunghiat – exact sentimentul care-l macina. Ah, dac-ar avea o putere – ba nu, las-o pe asta cu puterea, la ce-ti trebuie sa fii fortos si neputincios, ah, daca s-ar transforma intr-o musca, sa zboare pe urmele ei, s-o descopere, sa-i tranteasca adevarul in fata. Sa-i spuna dintr-o suflare: "Curvo!", apoi sa-i arunce in fata… Ofteaza, ce, ce altceva poate arunca in fata o musca decat un bazait? Nu, o musca nu e chiar bine. "Ai sa vezi tu, intr-o zi!" – i-ar spune musca, cu grai omenesc. Te pomenesti ca-l si zdrobeste – cu pliciul. Iluzia extinctiei ii creeaza satisfactii profunde, dulci-tamiioase si lesinatoare, desi infernale. Ceea ce nu-l impiedica s-o vizualizeze in cele mai lascive pozitii, practicand cele mai desucheate jocuri ale supunerii si nesupunerii, indraznind ceea ce nici el, cu gandul, nu gandeste in pat. Iar faptul ca nu-si poate imagina il chinuieste si mai tare. Oare ce face, cum face si, mai ales, cu cine? La ora asta!
Se lasa abatut pe marginea impecabila a patului (poti sa dai cu banul si o sa sara). O sa-l distruga daca il mai chinuieste asa. Nu merita. Dar femeia nu e om. E un neom cu chip ingeresc si suflet de vipera. Om nu-i decat atunci cand e supusa, inlantuita, sclava neputincioasa… Se uita la ceas… "Pe cine am omorat, ce pacate platesc?" Da, o s-o stranga de gat, fara sa mai ceara explicatii. "O s-o omor – si gata. Dupa care ma omor si eu." Sufrageria are deja doua corpuri in agonie: ea, injunghiata, cu sangele tasnind pe pereti, iar el zbatandu-se atarnat de grinda. Ba nu, de lampa. Automat, isi pipaie gatul. Uf, respira. "Respira, baiatule, omule, vom taia in carne vie!"
Ca un facut, inainte ca gandurile criminale sa ia o forma decisiva, se aud cheile, apoi usa, apoi tocurile, caderea pantofilor, plescaitul gentii. E ea. La ora asta! Furia lui face explozie. Se indreapta cu cea mai fioros-expresiva fata catre culpabila. I se citeste pacatul pe fata, stralucireea din ochi are ceva lubric… Nasul adulmeca mirosul strain, barbatesc. Miroase a vinovatie. Ei si? Ea ii sare de gat, il pupiceste, il smotoceste si-i indruga banalitati. Ca o prietena, ca fara el timpul n-are niciun haz, c-a venit cat a putut ea de repede, c-o fi, c-o pati. Ea e chiar franta, lasa, maine dimineata, puiule. Si adoarme numai ce pune capul pe perna. El sta cu ochii pe pereti, fara ideal, fara scop, fara razbunare. Un tantar nenorocit bazaie in lumina lunii. Apuca pliciul si-i face de petrecanie dintr-o miscare. Asa, bestie! Sau nu?