Oare?
Oare cand Rox imi face masaj Dumnezeu isi mangaie distrat doua degete intre ele? Oare cand vorbesc cu cineva Dumnezeu are chef de cantat? Oare cand merg cu masina ii aluneca lui Dumnezeu pe obraz un bob de sudoare? Oare cand vine cineva sa imi spuna ceva, tocmai isi aduce aminte Dumnezeu? Oare cand facem dragoste isi saruta Dumnezeu lumina? Oare cand radem ii iese Lui o gluma? Da, cred ca da. Oare cand ne certam nu se mai intelege Dumnezeu? Oare cand ne uram e furios Dumnezeu ca exista? Oare cand mintim ca sa castigam ceva se face Dumnezeu ca nu vede cand isi fura singur caciula? Oare cand furam se minte Dumnezeu ca nu stie? Oare cand vrem sa fim mai mari decat altii Dumnezeu vrea sa fie mai mare decat Totul?
Nu, nu cred. Traim intr-o lume in care, denumind acolo unde am vazut linii drepte sau cercuri, am crezut ca am despartit scaunul de mare, omul de luna si mierea de zahar. Dar inclusiv aceste linii imaginare, aceste tarmuri de mare, aceste tuse unesc uscatul cu valurile, verdele cu albastrul, totul cu totul. Si noi nu suntem o exceptie. Suntem legati de creatia Existentei cum e legata ea de Motivul existentei. Asadar suntem legati de acesta. Deci, da, cand Rox imi face masaj, Dumnezeu isi mangaie distrat si cu placere doua degete intre ele. Si cand vorbesc cu cineva, Dumnezeu canta prin casa lui mare cu multe, multe camere.
www.dobro.ro