De Citit : Editoriale

Hidos

| 14 aprilie

Vai de societatea care aplauda la spectacolul unor entertainers stricati si primitivi exultand in grosimea propriului sorici! Caci asta e filmul Poker.

Oare Jojo n-a avut in jurul ei nicio persoa­na cu discernamant, care sa-i spuna ca felul in care e folosita in filmul lui Sergiu Nicolaescu, Poker, este degradant? La Hollywood, nicio starleta n-a mai fost tratata asa pe ecran de zeci de ani; daca ar fi fost, s-ar fi ajuns la tribunal. Nu ma refer la felul in care e tratat personajul ei (o prostituata cu „acsient maldaviniesc“) de personajele masculine ale filmului (niste porci batrani). Ce vreau sa spun este ca porcii batrani care au facut filmul o vad exact la fel cum o vad porcii batrani despre care e vorba in el. In cea mai mare parte a timpului, e pusa sa defileze goala (daca nu de tot, cel putin pana la brau) si bine­inteles ca aproape niciodata nu e incadrata doar de la umeri in sus; Nicolaescu gan­deste ca un pornograf – daca ar incadra-o asa ar pierde bani. Jojo are doua intalniri clasice de porno – cu postasul si cu soferul de ambulanta. E lovita peste fata (tare, nu in joaca), ceea ce o excita. E pusa sa muste cu pofta animalica dintr-un cozonac in timp ce e luata pe la spate. Si toate astea sunt prezentate ca si cand ar fi amuzante. Realizatorii nu stiu daca vor sa radem de personajele lor (ma refer la cele masculine) sau cu ele: scenaristul Adrian Lustig le pune in gura vorbe de duh despre care clar crede ca sunt chiar de duh, desi (facand abstractie de obscenitate) sunt la nivelul textelor unei brigade artistice dintr-o intreprindere comunista, iar actorii se vor simpatici. Filmul se cere luat ca o satira a coruptiei, dar e doar spectacolul hidos al lafairii celor care l-au facut – porcii batrani Nicolaescu, Lustig, Horatiu Malaele, Valentin Teodosiu si Vladimir Gaitan – in propria lor stricaciune, in propriul lor primitivism, in grosimea propriului sorici.