De Citit : Editoriale

Green Hours Jazz Fiesta

| 27 mai

Conceptul de curte a facut saltul de la rural la regal.

Stiu eu o familie care, pentru ca a mai adus pe lume un copil, a trebuit sa-si demoleze si recladeasca aproape toata casa ca sa faca loc noului venit. Va puteti imagina prin ce transformari a fost nevoie sa treaca un mic club bucurestean ca sa poata gazdui un mare festival international de jazz? Adevarul e ca nici eu n-am avut imaginea acestui efort pana cand am vazut cu ochii mei cum poate arata curticica de la Green Hours care a luat proportii de arena in care au incaput vreo 300 de persoane, o scena adevarata si barul la care am putut ajunge la nevoie (de bere). Cred ca nici Pawel Kaczmarczyk nu se astepta sa vada atata lume, ca prea s-a dezlantuit, el si echipa lui de polonezi (cvartetul Audiofeeling band) care-au rupt gura lumii. Au rupt la Bucuresti, ca si la ei acasa: Kaczmarczyk este cel mai premiat artist al momentului in jazz-ul polonez; va imaginati ce furori a facut pianul lui de i-au pus fotografia chiar pe coperta revistei Jazz Forum. La Bucuresti, cvartetul a cucerit mizand pe virtuozitate si pe o imensa investitie de energie. Unii „clevetitori“ au zis ca e normal sa fie asa, odata ce trei dintre artisti au varste intre 19 si 22 de ani. Comentariul pe care l-am auzit cel mai des dupa concertul lor a fost „mama, dar ce scoala de jazz au polonezii!“ – admiratia asta continand si amaraciunea legata de debilitatea scolii de jazz autohtone. Festivalul – care a durat 4 zile in care au cantat cate doua trupe – a fost incheiat duminica de concertul israelienilor Omer Klein Trio. Nu stiu de ce erau fericiti ceilalti din gradina Green Hours, pe mine m-a cucerit pentru ca am descoperit un amestec fermecator de poezie si dispozitie ludica in compozitiile lui Omer Klein. Pe care-l suspectez ca ar scrie la fel de bine cum canta.

P.S. Fiesta internationala continua cu Tuba Project: americanii vor canta sambata, 5 iunie, tot la Green.