De Citit : Editoriale

Fabulism vaporos-pretios

| 21 martie

Domestic al lui Adrian Sitaru.

Construit dintr-o serie de scheciuri si viniete avandu-i ca protagonisti pe cativa dintre locatarii unui bloc, Domestic al lui Adrian Sitaru navigheaza intre sitcom si soap opera, dar e foarte formalist si foarte conceptual. Viata si moartea la bloc se invartesc aici in jurul catorva animalute de companie si/sau de sacrificiu – un caine, o pisica, o gaina, un iepure, un porumbel. Desi bucataria e unul dintre principalele spatii de desfasurare a actiunii, filmul nu e (neo-)neorealist.
Din punct de vedere al dramaturgiei, interactiunile dintre oameni si animale se organizeaza in pattern-uri ce invita la o decodare in cheia fabulei (talcul total refuzandu-i-se insa spectatorului), iar din punct de vedere al regiei, unele dintre ele sunt coregrafiate (in cadre foarte lungi) in forme burlescoide (umorul lor tinzand catre pervers sau catre negru-guignol).
Filmul e uneori amuzant (Adrian Titieni, Ioana Flora si alti actori excelenti fac multe lucrusoare de mare finete) si in permanenta cochet (culorile sunt vesele si savant asortate), dar nu mai mult de-atat. Fabulismul sau e vaporos-pretios – cuvantul englezesc whimsical il descrie cel mai bine. Sitaru a stat mult pe scenariul sau – inainte de a-l filma in aceasta forma, a scos din el doua scurtmetraje – si e posibil sa fi supraslefuit fabula pana cand partea de “viziune” sau de “semnificatie” a inceput sa se evapore, ramanand doar niste forme gratioase (aranjamente de laitmotive dramaturgice, ingeniozitati vizuale) si niste dantelarii de joc actoricesc.
Unul dintre acele doua scurtmetraje de incalzire, lansat de Sitaru in 2010 si intitulat Colivia, constituie in sine o fabula mult mai incisiva; refilmat si inclus in Domestic, el apare diluat.