Marunti, dar mari
Se stie ca recent s-a scumpit din nou benzina. O astfel de masura ar fi trebuit sa nu mai nasca reactii – cel putin in Romania, unde oamenii sunt obisnuiti, perfect fezandati, sunt palmuiti continuu fara a se constata vreun reflex de autoaparare, ei fiind deja imuni la interventiile daunatoare portofelului sau demnitatii lor – dar cu toate astea e evidenta o consecinta stranie, provenita probabil de la extraterestri: s-a dezvoltat un soi de molima ciudata, soferii au simtit rand pe rand nevoia de a protesta. Intr-un laborator de cercetare banuiesc ca e extrem de interesant sa analizezi situatia imposibila, factorii determinanti, schimbarile date de mici impulsuri echilibrat dirijate, dar asa, sa apara unde pertubatoare in plina realitate este cel putin periculos. Cum vom gestiona noi miscarea necontrolabila a soferilor care au gasit de cuviinta sa plateasca incarcarea rezervorului numai cu maruntis? Ce forta implacabila le-a dictat sa protesteze astfel, stiind ca oricum nu vor realiza mare lucru, poate in cel mai bun caz vor molipsi si alti subiecti atinsi de flagel? Daca situatia asta ciudata va degenera, mai stii, poate si sefii companiilor petroliere vor proceda la fel cand isi vor alimenta cu combustibil bolizii?
Daca ministrii nostri vor hotari sa transforme in maruntis banii destinati calatoriilor in teritoriu? Daca posesorii mioritici de avioane personale se vor trezi ametiti de o astfel de tendinta si vor face plata incarcaturii prin valize intregi de firfirei? Daca chiar spagile vor fi vanturate in containere pline cu monede maruntele-maruntele? Cum sa le palmezi, cum sa le ascunzi? Daca pana si guvernul va restitui datoria FMI-ului cu roni mititei? Ha? Unde vom ajunge asa? Doamnelor? Domnilor, poate voi? Pe domnisoare nu le mai intreb, sa nu se deprime si sa faca marunt-marunt din buzele de silicon.