De unde i se tragea lui Caragiale
Ioana Parvulescu. Lumea ca ziar. A patra putere: Caragiale, Editura Humanitas, 2011. Tot calatorind in secolul 19, cel in care i-ar fi placut sa traiasca, Ioana Parvulescu a ajuns sa citeasca presa de atunci ca pe ziarele de azi. De unde a tras concluzia ca una-i lumea din gazete si alta-i lumea obisnuita. Corect. Ziarul e hartie de musca pentru stirile rele fiindca cititorul nu pierde vremea cu ceea ce stie de bine. Vrea crime, vrea violuri! Da-i catastrofe si jafuri! Spune-i ca pica guvernul si ca s-a furat la alegeri! Iar jurnalistii de pe vremea lui Caragiale stiau mai bine decat cei de azi reteta de succes a faptului divers. Ei au inventat-o si Caragiale a pus umarul la perfectionarea ei. Incat, ca orice profesionist al ziarelor, nu prea mai avea timp pentru intamplarile din lumea reala, preocupat fiind de lumea din ziare. La fel ca autorii de romane de azi care pornesc de la cate un fapt divers din presa, Caragiale, spune Ioana Parvulescu, isi gasea personajele si subiectele citind gazetele. Si avea de unde. Pe vremea lui, numai in Bucuresti apareau 15 cotidiane, dintre care contau vreo 5, asta in afara de publicatiile saptamanale si de cele care apareau din cand in cand. Ioana Parvulescu a mai bagat de seama si ca in comediile lui Caragiale (mai putin in D-ale Carnavalului) toata lumea citeste ziarul si-l comenteaza cu aprindere. Asa ca cei care-i scoteau ochii grecului pentru rautatile din piesele lui, ori nu citeau presa vremii, ori trageau nadejde, ca naivii de azi, ca situatiunea se va imbunatati. Situatiune poate, dar imaginati-va ziarele si posturile teve concurandu-se pentru exclusivitatea stirilor bune! Buletinul meteo ar ajunge subiectul nr. 1 al zilei si in absenta crimei la zi, s-ar face breaking news din cele de odinioara: "Azi se implinesc cinci ani de la asasinatul care a zguduit Tupilatii!"