Ador sa vad pe facebook farfurii cu haleala.
In timp ce mancam o ciorba de burta, domolita cu o lingura de otet, si priveam patrunzator in adancul farfuriei, mi-a trecut prin cap un panseu. De fapt, o panseluta: Dragostea e ca o macaroana fierbinte, de capetele careia au prins doi. Daca nici unuia nu-i trece prin scafarlie sa sufle in ea, ci doar sa rontaie cu grija, vor trai fericiti pana la adanci batranete. Fiindca mi-a fost drag de ea, noaptea mi-am plantat panseluta pe facebook. Si tac, pac, like, like, like. Place dragostea, mi-am zis, si m-am culcat satisfacut.
Dimineata, la serviciu, ca tot romanul, mi-am deschis facebook-ul curios ce au mai postat semenii mei, dar si in asteptarea unor postari foto cu farfurii de mancare aburinda, fleici bine rumenite, inconjurate de cartofi natur sau prajiti, prajituri friscoase sau ciocolatoase, platouri cu branzici si mezeluri, langa care sade demn, intr-un picior, un pahar de vin. Ador sa vad papica pe facebook, mi se pare foarte expresiva si emotionanta. Si cum stam eu asa, intr-un cot, hop, un comentariu la macaroana mea. De fapt, o intrebare: “Asta vine din propria experienta?” Na, ca m-a prins! Cine m-o fi pus sa fiu filosof? Nu mai bine postam o imagine alb-negru, cu mine ganditor, care ar fi fost laicuita la greu? Ce sa-i zic distinsei femei, ca o femeie mi-a dat sah? M-am gandit la ciorba de burta si am scris: “E doar povestea condensata a desenului animat Doamna si vagabondul, numai ca mi-am permis o licenta cu macaroana. Acolo era o fidea. Adica, ea – fidea, el – fidel.”.
Si din nou au inceput sa curga like-urile…