De Citit : Editoriale

Din unire n-a ramas decat un bulevard

| 03 februarie

Si-un magazin. Hora nu.

La o recenta spontana simpla discutie de oameni complicati, deci neimplicati politic, in care m-am insurubat si eu ca adevarul in gura prostului, m-am pomenit inganand tolomac cumva Hora Unirii. Dibuiam cuvintele, ele veneau ca din vis, cetoase la inceput, apoi tot mai hotarate de undeva din memoria lui SapteAnide-Acasa brusc a inceput sa-mi placa ca si cum reintalneam un prieten demult carabanit peste hotare, si am cantat ca la pasopt, tare si cu filing. Dar si cu sincope. Cei din jur suflete mari mi-au sarit in ajutor sa completeze casutele libere hai hai cum era ca se chinuie fata asta deci hm… hm… mai vecine… ce era mai aici mai oltene mai vecine, ete mai oltene, era mai muntene, de ce sa fie mai muntene ca oltenii erau mai multi sare un oltean, normal, nunu, era mai muntene toata ziua… pai toata ziua nu rimeaza cu nimic… hai domle lasa divagatiile recunoaste ca te-ai inselat bine mai daca esti tu smart zi-ne strofa a doua, aa, pai e simpla vino sa te prinzi cu mine / si sa vada sfantul soare… ha ha teapa, asta-i a treia, fugi mai nene, a treia ai ramas tu la cap… si uite-asa i-a cuprins hora tot mai patimas, aveti imaginea?

La o masa intr-un loc public voci tot mai apasate, racnete, polemica cu accente isterice, franturi de cantec patriotic, fredonat pe silabe vin/la Mil/cov/ cu/gra/bi/re la la la… si-ntre noi sa nu mai fie decat… decat… ce? Tocmai la final totul se tulbura se innegreste se invenineaza, camera se indeparteaza usor… mai bine asa, ca nu-i frumos sa parasc eu, sa pricepeti voi ce a generat mobilizatorul cantec care indeamna la unire si fratie intre romanii ramasi in tara, respectiv la masa noastra. Cum era: sa nu mai fie decat dor si veselie sau decat dor si armonie sau decat har si bucurie sau decat dor si omenie? Ca suntem vreo patru tabere care nu-si mai vorbesc din seara aia. Nu, nu vreau sa ma uit pe Google.