De Citit : Editoriale

De ce noi?

| 27 februarie

De ce era nevoie sa ne ducem la Berlin, Mai draga?
Regizorul Tudor Giurgiu a deschis un Santier nou in filmul romanesc: vivisectia politica. Filme despre evenimente politice au mai fost produse – vezi, de exemplu, cele trei dedicate revolutiei care o fi fost sau n-o fost – dar sa tai aSa in politica vie n-am mai pomenit decat in “Piata Universitatii” lui Stere Gulea.. Filmul “De ce eu” repovesteSte un fragment de istorie recenta in care e vorba, aproape pe fata, despre actori importanti ai vietii noastre publice. Din ierarhie lipseSte doar motul “Mai draga”, alias Ion Iliescu, o bunicuta care crescuse la sanul ei, in anii 2000-2004, o caracatita demna de invidia marilor famiglii napolitane. Atunci, un procuror de talia lui David – ma rog, de fapt il chema Alexandru Lele Si era din Oradea – indraznise sa se atinga de o retea de traficanti de combustibili care se sprijinea cu un capat in SRI iar la celalat zambea Adrian Nastase. Goliat-ul politico-mafiot Si-a dezlantuit prompt operatiunea de starpire a micutului impertinent ridicand asupra-i ditamai ghioaga Parchetului general. Pentru filmul lui Giurgiu, istoria curajosului Lele este prilejul de a povesti despre costul sufletesc al asumarii unui razboi fara Sanse de victorie. In acei ani de guvernare PSD, Romania atinsese cota maxima de resemnare. Abuzul era regula. Procurorul Cristian Panait, ales de politrucii care conduceau Parchetul general sa-l execute pe Lele, este ales, azi, de Giurgiu, sa fie eroul filmului sau. Si aici este momentul sa o zic: da, este un film foarte puternic Si foarte adevarat. Si trebuie sa spun ca e o uriaSa uSurare sa vezi filmul intr-un moment in care Romania contrazice din tot DNA-ul solutia tragica a lui Panait. Curatorul sectiunii Panorama a festivalului de la Berlin a ales ca tema a anului abuzul. Si uite-asa am ajuns, mai draga, sa fim eroi de festival, ca popor abuzat. Noroc ca ne-am trezit.