De Citit : Editoriale

Criticilor tai / ai vostri (si ai nostri?)

| 16 decembrie

Da, avem o problema cu competenta si da, avem o problema cu deontologia unei mari parti a cronicarilor nostri inca „romanesti”. Va bagati?

…„am vazut critici care vorbeau cu voce tare in timpul spectacolului cu persoanele care ii insoteau, sareau peste ran­duri sau ieseau din sala in pas vioi, incercand parca sa mute privirile spectatorilor… pe manifestarea activa a plictisului lor. Este ceva infantil in aceasta nevoie de atentie, precum la nobilii de odinioara care-si permiteau abateri de la eticheta netolerate omului de rand, iesind sau intrand cand voiau in loja lor, aleasa sa fie cat mai in vazul tuturor. Ori, un critic are deja propriul spatiu public de manifestare, acela in care-si publica demersul analitic“ (regizorul Theodor Cristian Popescu – in Teatrul Azi nr. 1-2 2010). Da, aveti – de fapt avem – o problema. Si aveti/avem nu inseamna numai voi, artistii si noi, ceilalti implicati… ci mai ales publicul. Adica aceia care ar trebui sa se poata ghida, in urma cronicilor, unde si daca ar trebui sa mearga, ce spectacol ar putea fi din zona lor de interes, ce asteptari ar trebui sa aiba, ce apare (sau pare ca apare) nou in teatru, in ce directii se misca (sau pare sa se miste) arta asta aici in RO, in capitala sau in afara ei, pe scenele mari, pe cele mici sau si mai mici sau chiar in strada, sau in centrele comunitare ce incep sa se nasca, etc… etc. Exista multe etc-uri de care oamenii nu aud de la cei ce au meseria sa analizeze piesa (fenomenul teatral), sa contextualizeze, sa apropie si sa informeze, atat cat pot de obiectiv, atat cat pot de competent. Da, avem o problema cu nevoia lor de atentie nemasurat de mare (uneori peste a artistilor… dar astia – unii – ne fac sa ii iubim pe scena!). Da, avem probleme… Dar daca le identificam, avem sanse sa gasim solutii. Va bagati?