Splice (premiera: 20 august) e un horror SF care e totodata si o fabula comico-macabro-poetica despre parentalitate si care reveleaza un regizor talentat.
In filmul Splice (Hibrid), un cuplu de tineri geneticieni amesteca ADN uman cu ADN-urile mai multor animale si astfel aduce pe lume un copil. Initial n-arata ca un copil, ci ca o bucata de materie vascoasa cu o coada ca de spermatozoid, dar din aceasta iese apoi un fel de pui de pasare jumulit, cu botic ca de foca si coada ca de sobolan, care in saptamanile urmatoare (caci imbatraneste repede) ajunge sa semene tot mai tare cu o fiinta umana de sex feminin. Cei doi geneticieni o hranesc ca pe un copil, mai tarziu o imbraca in rochite, iar si mai taziu, cand faptura intra in adolescenta si incepe sa dea semne de revolta, se lupta ca sa-si mentina autoritatea asupra ei. Pe scurt, aceest horror SF (regizat de Vincenzo Natali) este si o fabula comic-perversa despre parentalitate. Nu e o idee noua, ci una cu traditie (de altfel, Splice e plin de trimiteri la clasicii ei, de la filmul Mireasa lui Frankenstein, regizat de James Whale in 1935, pana la filmele de tinerete ale lui David Cronenberg si ale lui David Lynch), dar Natali merita admirat nu numai pentru combinatia de viteza si precizie cu care o dezvolta (creatura, care e in continua transformare, arata altfel in fiecare secventa, si niciodata nu e doar un efect special scos la expozitie – mereu face cate ceva expresiv sau sugestiv), ci si pentru curajul de a o duce pana la capat: metamorfoza fapturii nu se opreste cu ea in stadiul de femeie, ci continua cu stadiul de inger (din ala inspaimantator, nu din ala dragalas) si cu acela (final) de demon, iar posibilitatile incestuoase ale relatiei ei cu parintii nu raman nici ele la stadiul de simple sugestii. Comic, dar jucat serios, pervers, dar nu lipsit de inima si nici de poezie, acest film e o revelatie.