Curajul ca sarbatoare
Anul trecut am consemnat in capitala Romaniei doua evenimente culturale cu efecte contondente: un spectacol de teatru forum – organizat de asociatia Militia Spirituala la Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative – despre ce insemna sa fii gay in comunism si, respectiv, o proiectie a unui film in care apar episodic doua lesbiene, proiectie organizata la Clubul |aranului Roman de asociatia Accept. Dupa primul spectacol organizatorii au fost urmariti pe strada iar doi voluntari au fost batuti iar vizionarea filmului de la Clubul Taranului a fost intrerupta de un grup de persoane care au protestat sonor – huiduind, amenintand si scandand rugaciuni – impotriva “propagandei homosexualitatii”.
Ei bine, ideea de a-ti asuma public identitatea sexuala (“coming out”) intr-o tara atat de luminata presupune sa ai curaj. Lucia Marneanu si kata bodoki-halmen sunt doua actrite din Cluj care au construit – impreuna cu regizorii Leta Popescu si Ferenc Sinkó – un eveniment artistic dintr-un dublu coming out. Un spectacol – “Parallel” – care a ajuns la Bucuresti datorita curajului organizatorilor festivalului Like CNDB*. Din fericire, trupele de soc ale neolegionarilor n-au prins de veste asa ca am avut sansa sa consum pana la capat o experienta greu reductibila la genuri ale spectacolului.
Pe doua scene paralele, doua tinere povestesc – coregrafie, musical, stand-up comedy? – cum e sa-ti vaslesti printr-o societate ostila ca sa te intalnesti cu propria-ti sexualitate. Povestea e inselatoare ca sanii unei transwomen: cand crezi ca razi mai bine de glumele despre lesbiene rostite pe scena, te fulgera gandul ca s-ar putea ca in sala sa existe oameni care rad fara sa citeasca ghilimelele; apoi – si asta e “perversa” spectacolului – cand esti cu gura inca deschisa a ras, ti se deschide sub picioare o ametitoare perspectiva a locului lipsa. Parallel este mai mult decat un spectacol.
*Centrul National al Dansului Bucuresti