Singurul fetisism nobil: a colectiona
De zece ani de cand sunt implicat in fenomenul artelor contemporane m-am virusat si eu de "boala“ colectionarului. Pot spune ca este probabil singurul fetisism util desi sa pretuiesti niste obiecte este o intreprindere suspecta dupa mai toate standardele etice ce ni se prescriu. Si totusi obiectele artistice nu sunt lucruri ce functioneaza ca oricare alte lucruri.
Pentru inceput nu sunt usor de utilizat. Cand incepi totusi sa le "folosesti“, abia atunci valoarea lor creste, fie ca e una ideala sau comerciala. Primul meu sfat pentru un colectionar in devenire ar fi sa incerce sa invete cat mai repede regulile jocului de-a arta. Nu-i chiar asa de greu si ar fi util un ghid. Cereti de la galeristii de la care achizitionati lucrarile sa va justifice si explice cat mai mult importanta si functionalitatea unei opere. Al doilea sfat: incercati sa cumparati arta contemporana de pe piata primara (din galerii sau direct de la artisti) si mai putin de pe piata secundara (case de licitatii). E ca diferenta intre a manca la restaurant versus a manca la un fast food.
Al treilea sfat: chiar daca nu aveti destul spatiu nu incetati sa achizitionati, exista tot timpul solutii de expunere. Al patrulea sfat: colectionati in primul rand ce va place dar tineti urechile deschise la sfaturi. Gusturile se formeaza in timp, valoarea lucrarilor se consolideaza tot in timp. Cinci: daca trebuie sa revindeti o lucrare, consultati-va cu artistul sau galeristul. Pe scurt: aveti nevoie de mult timp liber de "pierdut“ in arena artei contemporane, ceva bani si un ficat puternic. Ce va pot spune este ca merita. Un colectionar de arta contemporana este un actor indispensabil in viata culturala a cetatii iar artistii sunt cei mai liberi oameni din jurul nostru. In alta ordine de idei, am visat o dementa medievala: devenisem un Tepes urias si luam Calul din fata BCU si-l trageam vis-a-vis in Teapa Neamului!