De Citit : Editoriale

Cateva consideratii personale legate de vrabii

| 20 mai

In Bucuresti si in imprejurimi, dupa calculele mele, exista cam 800 de milioane de vrabii.

Dintre aceste 800 de milioane de vrabii generice, cam 550 de milioane sunt femele, daca nu cumva chiar mai mult. Din cate m-a invatat viata, diferenta dintre vrabia mascul si vrabia femela se vede la cap si pe piept. Mai precis, masculul are ceva mai mult negru. Nu e un studiu zoologic complicat, ci mai degraba unul de bun simt, imaginandu-mi ca vrabia mascul e normal sa fie mai neagra sub cioc pentru ca asa arata barba lor, vrabioii neavand par.

Este cea mai populara pasare din Romania. Tipetele ei seci si nemuzicale ne penetreaza subconstientul inca din pruncie, altminteri ne-am lua campii la cate sunt. Nu cunosc pe nimeni care sa se fi plans ca nu putea sa doarma din cauza cantecului vrabiilor. Mi s-a intamplat de multe ori sa ma culc odata cu luna iar bipurile sterile ale acestei pasari sterse sa-mi treaca neobservate, ba chiar sa-mi ofere o senzatie de siguranta somnolenta, ideala pentru atipit. Atunci cand vrabiile canta, am senzatia ca lucrurile isi urmeaza cu naturalete cursul. Ca sa explic mai bine, sunetul produs de ele este antonimul sunetului busirii intre doua masini pe strada, precedat de scartaitul de frana.

Cea mai importanta caracteristica a vrabiilor este ca sunt nemuritoare. Cu totii ne ducem, chiar si elefantii, numai vrabiile nu. Eu nu am vazut niciodata o vrabie moarta natural pe jos. Fie vrabiile se inalta antigravitational spre stratosfera dupa ce-si dau ortul, formand o centura de vrabii moarte in jurul pamantului, asemanatoare cu inelul din cataroaie al planetei Saturn, fie traiesc vesnic, asa cum intuiam mai devreme. Doar ele stiu.