De Citit : Editoriale

Carari ceva mai putin batute

| 15 septembrie

Pentru un film american mainstream ce dramatizeaza suferinta unui parinte la moartea unui copil, Trezirea la realitate e destul de decent.

La 8 luni dupa ce copilul lor a fost calcat de o masina, o femeie (Nicole Kidman) si un barbat (Aaron Eckhart) orbecaie prin tunelul doliului, din ce in ce mai departe unul de celalalt, fiecare in cautarea propriei iesiri. Femeia incepe sa se intalneasca prin parcuri cu adolescentul care i-a omorat copilul, antamand cu el un dialog pe teme de SF, in timp ce barbatul regreseaza el insusi in adolescenta, fumand marijuana si chicotind in masina unei alte mame lovite de nenorocire. Pentru un film american mainstream ce dramatizeaza suferinta unui parinte la moartea unui copil, Rabbit Hole (adaptat de DavidLindsay-Abaire dupa propria piesa de teatru si regizat de John Cameron Mitchell) e destul de mordant si de subtil.
Daca structura unui film mainstream cu subiectul asta tinde sa se muleze pe succesiunea clasica a etapelor doliului, iar etapele respective tind sa fie reprezentate prin semnele lor cele mai conventionale, Lindsay-Abaire face lucrurile mai misterioase prin intarzierea si fragmentarea expozitiunii (circumstantele tragediei ies la iveala incet-incet) si incearca sa scoata cat mai des manifestarile protagonistilor de pe cararile batute, facandu-le idiosincratice, neortodoxe, uneori chiar comice.
Pe de alta parte, atmosfera filmului e rarefiata intr-un mod ingust-manipulativ: eroina nu mai merge la serviciu; eroul merge in continuare, dar nu prea ni se arata ce face acolo; reteaua lor de relatii reducandu-se practic la sora eroinei, care sta sa nasca, si la mama acesteia, care stie din experienta cum e sa-ti moara un copil, ei sunt privati, din felul in care e construit filmul, de posibilitatea oricarei interactiuni sociale compuse si din alta substanta pe langa suferinta.