De Citit : Editoriale

Canapele de blana

| 26 mai

Marele microunivers animal din fata blocului imi ofera constant motive de empatie.

Ce am vazut azi de la balcon m-a facut sa imi dau seama cat de putine lucruri cunosc cu adevarat despre maidanezi. Sunt atatea feluri nestiute de a le testa benevolenta. Atatea smecherii psihosociale la care pun botul, tradandu-si bonomia innascuta. Sa va povestesc. Vecinul care locuieste in fata blocului meu a scos o canapea din casa, lasand-o in curte. Vecinul are trei latrai, care sunt si ai mei, si ai vecinilor mei, dar mai ales ai musafirilor mei speriati. Unul dintre cei trei caini, alpha-male-ul, daca ar fi sa-l flatez astfel, a profitat de ocazie si s-a trantit cu curul pe pernele moi la mai putin de 20 de minute de cand alpha-stapanul lui a scos mobilierul in curte. Desi e obisnuit sa desfaca singur pungi cu oase de peste, sa hapaie pasional din gunoaie si sa-mi huiduie pe limba lui orice invitat, cainele vecinului a stiut sa profite aproape instantaneu de beneficiile unei pernute de burete, de parca bucile lui prafuite ar fi calarit de la doua luni coltarele sufrageriilor rahovene.
Cu ocazia asta am invatat ca in sufletul fiecarui maidanez se ascunde aprehensiunea pentru confort a unui bison de Prada. Maidanezul meu, oricat de zgariata ar avea ceafa si oricate generatii de minicoioti ar fi elaborat pe langa conglomeratele de gunoaie ale zonei, stie nativ ce-i aia siesta la inaltime si apreciaza silentios catifeaua sintetica si mode­lul floral. N-ar mai hahai pentru nimic in lume la gard atata timp cat botul lui putitor isi gaseste sprijin pe cotiera unei canapele de doua mili­oane. Asadar, profit de ocazie pentru a forwarda acest sfat: dati-i unui maidanez o canapea si o umbrela si va garantez eu ca n-o sa mai latre decat de prea mult plictis.