De Citit : Editoriale

Broasca

| 02 decembrie

Realitatea e o guma de mestecat cu surprize.
Surpriza, insa, e in guma.

Intre cei doi de la etajul patru, de la apartamentul cu usa alba si peticita, cu mesaje rosii scrise pe albul indoielnic, cu pres multicolor si carliontat, cu clanta neagra, dintr-un plastic catifelat, intre cei doi, zic, s-a intamplat ceva grav. Razbateau, rar, dar ritmic, plansul ei nervos, amestecat cu muci, si strigatele lui aiurea, sfredelitoare, in falset. Insa cand ieseau, pareau cei mai fericiti dintre muritori: ea, cu ciuful negru tapat, cu smoc verde, cu ochi fardati si veseli, el, la patru ace, tinand-o pe dupa umar ca un patron de vise. Niciodata, ziua sau noaptea, in public, n-ai fi putut banui ceva in neregula cu ei. Ea, cu ochisorii ei stralucitori, el, cu gesturile-i snoabe si afectate. Da, numai ca, odata intorsi acasa, odata inchisa usa cea alba si graffitizata, odata invartita cheia, odata instapanita linistea blocului, treptat, ca la comanda, prin pereti urcau plansul ei nervos, cu muci si tipetele lui isterice. Toate ca toate, dar vecina, vecina credea c-o sa-si ia campii. La inceput, a proptit paharul de perete. Acelasi zgomot nedeslusit, aceeasi imprecizie care ucide imaginatia. Aceeasi taina care refuza confesiunea. Pana-ntr-o zi, cand, la capatul puterilor, si-a luat inima-n dinti. Tiptil, imbracata-n negru, fara sa aprinda lumina pe scara, imbratisand peretii protectori cu gesturi senzuale, s-a apropiat de apartamentul vinovat. Razbateau, poate mai acut ca niciodata, un plans cu sughituri, zbierete storcosite. Vecina s-a aplecat usor, greu, gafaind de emotie, cocarjata spre gaura cheii. Un zambet de beatitudine i s-a infipt in obraz. Acum, lumea lor era a ei. In clipa urmatoare, a urlat ca iesita din minti si s-a retras injurand groaznic in apartamentul care o astepta cu bratul deschis. Broasca o muscase de ochi.